Avem noi, oare, nevoie de un tiran la guvernare?
Mă refer la un tiran cu “t” mare, pentru că autoritarul V.V a fost doar aşa, o piesă dintr-un mare joc de şah geopolitic.
Uite-un dictator ca Caesar, un lider militar ca Traian, un oportunist ca (,) Constantin cel Mare, un-a spirit de inteligenţă ca al Papei Ioan-a, un curajos ca Martin Luther, un rebel ca (,) Copernic şi Galileo Galilei, un pierde-vară (cazul cu mărul) ca Isaac Newton, un călător ca (,) Cristofor Columb şi mulţi alţi nebuni, pînă la Lenin, Stalin, Troţki, Hitler, Horia Sima şi Generalul Antonescu, etc.
Toate aceste calităţi ar permite nu doar o dezvoltare spectaculoasă a politicii interne şi externe a Moldovei, chiar dacă asta ar însemna pierderi de vieţi omeneşti.
Nu cred că există vreun caz (în afară de ţările cu neutralitate veşnică) în care schimbările radicale spre bine(într-o oarecare măsură tre’ să recunoşti că un dictator la putere înseamnă şi dezvoltare) să se fi petrecut fără sînge.
Uite China, de exemplu. Şi-acum se varsă sîngele celor care sunt împotriva regimului, dar uite că aceasta ajunge mîine-poimîine pe primul loc în topul influenţei în lume.
Ia să ne imaginăm Moldova.
PIB extraordinar de mare în comparaţie cu cel de-acum.
O imagine ( chiar dacă e un pic murdărită de dictatură) a unei ţări puternice şi, pe viitor, periculoase pentru ţările din vecinătate.
Scăpăm de sub influenţa Rusiei.
Da, libertatea presei nu ar fi, da’ oricum.
O putere militară în devenire.
O economie stabilă, fără inflaţie la “conducere”.
_______________________________________________________________ Şi totuşi, cum n-ai da, o dictatură înseamnă multe pierderi de vieţi omeneşti şi lipsă de libertate în multe cazuri.
Dar spune-mi, nu ar fi tentant în anumite cazuri?
PS
nu sunt pro instaurării unei dictaturi, am expus doar un gînd ce m-a străfulgerat.
