Журналиста бьют не за то что он сказал, написал или заснял, а за то что это услышали, прочитали и посмотрели (c) Леонид Парфенов ( trad. Jurnalistul este agresat nu pentru că a spus, scris sau filmat ceva, ci pentru că lumea a auzit, citit şi văzut asta).
Aceasta este ultima frază rostită de jurnalistul rus în timpul unui discurs susţinut cu ocazia înmânării unui premiu. Discursul a fost foarte pipărat în adresa guvernării Putin, Medvedev and Co. În fine, problema lor cu ţara lor.
Oriunde nu m-aş duce şi oricine află că-s jurnalist începe:
- eeei, dap voi sunteţ’ cazioli, amăgiţi lumea;
- voi umblaţi cu fofurlica şi căutaţi scandaluri
- nu daţi voie la oameni să trăiască liniştiţi
- etc
- etc
- etc
Sau, merge altfel:
- eeei, dap voi sunteţ staruri: mergeţi la evenimente mondene, vorbiţi cu diferiţi oameni din înalta societate
- voi apăreţi la TV/radio/ziar
- pe voi vă vede lumea
Aceste lucruri le-am observat în timp eram în exerciţiu de funcţiune. Dar de ce apar, totuşi, astfel de antiteze?
Oamenii din Moldova sunt foarte complexaţi în multe puncte strategice cu care alţii s-au obişnuit deja. Pentru unii, a apărea la TV, înseamnă că sunt staruri. De ce? Avem multe probleme “măreţe” pe care încearcă guvernările ce se perindează să le soluţioneze.
Mărirea salariilor( când a fost ultima dată?), mărirea/indexarea pensiilor ( Fişca celor de la PCRM), liberalizarea regimului de vize ( Fişca lui Filat), acordarea de cetăţenii române celor care, chipurile, au pierdut-o ( Fişca lui Băsescu, pentru a căpăta electorat) şi alte minunăţii în stil european.
Problema e că aceşti bieţi oameni. care toată viaţa lor au văzut doar pe Angela Gonţa la TV, au ascultat pe Zina Izbaş la radio şi au citit pe Ne’a Costache de la Timpul sau Deadea Conţiu de la Moldova Suverană, se complexează în momente absolut banale.
Am fost vara asta în Polonia şi am încercat să obţin o panoramă asupra comportamentelor şi credinţelor polonezilor. Am văzut că oamenii ăştia au o atitudine complet neutră asupra lucrurilor care pe noi ne stresează. Acolo nu poţi să te lauzi vecinului că ai acordat un interviu.
Noi, însă, suntem un pic sălbatici. Mă vei contrazice că lucrurile minore se dezvoltă odată ce sunt făcute alea măreţe. NU! NU! şi iarăşi NU!
Lucrurile măreţe sunt funcţionabile doar dacă Valera din catacombe va începe să gândească; doar dacă Raisa de la Piaţa Centrală nu se va mai teme să spună cuiva că lucrează vânzătoare la piaţă; doar dacă Fedot nu se va sfii să declare sus şi tare că lucrează hamal.
Oamenii trebuiesc informaţi şi scoşi din temniţele care le-au fost construite de regimele totalitare ce s-au perindat în ultimele 2 secole.
Ap’ iaca, să revin la faza cu jurnaliştii.
Odată ce ajungi jurnalist, începi să vezi lucrurile mult mai larg. Exemplu?
Toată lumea se bucură acum de prima zăpadă şi de iarnă.
Jurnaliştii, poliţiştii şi cei de la salubritate îşi pun mâinile în cap, pentru că:
- primii vor întârzia la evenimente sau vor trebui să stea pe frig şi să transmită în direct cetăţenilor ce se întâmplă;
- cei din rândul 2 îşi vor blestema zilele când vor trebui să stea pe frigul ăsta afară noaptea şi ziua ca să fie un trafic cât-de-cât normal
- bronzul vor trebui să cureţe zăpada care se acumulează cu tonele şi după aia să încarce nisip/sare.
Fericire!
surse imagini:
cartoonstock.com mooreslore.corante.com
