Raşela, pe patul de moarte.
- Iţic, trebuie să-ți destăinuiesc ceva:
Ştrulică ăsta mic, copilul nostru, nu e al tău.
- Cu cine l-ai făcut?
- Cu studentul care a fost în gazdă la noi.
- Cum ai procedat?
- I-am dat bani.
- De unde ai avut banii?
- Din buzunar, de la tine.
- Atunci de ce zici că nu e al meu?