1. “Căci pofta cărnii este vrăjmăsie împotriva lui Dumnezeu fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate” (Romani VIII, 7). Asa vine că fiecare duce un ateu, necredincios în spate – trupul de pe noi. De la starea asta si până la a-l face să fie templu sau Biserică a Duhului Sfânt (I Corinteni 3,16) e de luptat de cele mai multe ori viata întreagă.
Firea trupului fiind surdă, oarbă si mută, nu te poti întelege cu el decât prin osteneală si foame, acestea însă trebuie conduse după dreapta socoteală, ca să nu dăuneze sănătătii. Acestea îl îmblânzesc, încât nu se mai tine vrăjmas lui Dumnezeu. Rugăciunea si postul scot dracii poftei si a mâniei din trup. Foamea îmblânzeste fiarele. [Arsenie Boca, Cărarea împărătiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, 1995, pag. 21]
2. Bucuria neînfrânată, chiar cea pentru daruri cu adevărat duhovnicesti, te poate face să uiti că încă n-ai iesit cu totul din împărătia ispitelor. Sufletul însă care se mântuieste este acela care nu mai trăieste pentru sine, ci pentru Dumnezeu, sufletul care s-a izbăvit de sine si petrece ca un dus din lumea aceasta. Viata si dragostea lui întreagă este numai Dumnezeu, care-L face să uite de sine, iar când revine, se urăste pe sine. [pag. 24]
(more…)