Politicul şi politica în moldova ţine de o fişcă tare interesantă: Magia prostănacilor.
De ce?
Avem prostănaci politicieni care se declară de extremă-stînga, dar sunt cei mai capitalişti posibil şi au sisteme de gestionare( pseudo-democratice) a bunurilor publice că OHOHO, în perioada CCCP/URSS nu puteai aşa ceva.
Avem prostănaci politicieni care se declară de extremă-dreapta, dar au idei totalitariste, ieşite din “modă”. Ăştia-s cu unionismul prin metode barbare, fără a se gîndi la problemele reale şi aproape de nedepăşit în ceea ce ţine de distanţă culturală dintre cele 2 maluri ale Prutului.
Avem prostănaci politicieni care se declară a cui vrei, doar să poată face o nouă vilă la nepoţi, să-şi cumpere o maşină din 2010 şi să-i recunoască pe stradă. Indiferent se atîrnă faţă de cum îi va privi istoria.
PUBLICITATE:
Avem prostănaci politicieni care se declară pragmatici, dar pe alocuri sunt la fel de jegoşi ca şi cei care se declară de stînga. Schimbatu-sa o politică de contrabandă pe alta. Au, totuşi, careva principii demne de respect.
Avem prostănaci politicieni care vor tare-tare să fie priviţi cu ochi de eroi, în istorie. Dar staff-ul lor electoral o cam dă pe-alături şi dispar din cînd în cînd din vizor. La moment, în general, electoratul sau potenţialul electorat scuipă pe jos cînd aude de ei.
Avem prostănaci politicieni care sunt nepărtinitori, cel mai adesea, şi îi împacă pe toţi. Păcat, aceştia dispar din preferinţele oamenilor. Au nevoie de… de unire cu alţi prostănaci politicieni.
Avem prostănaci politicieni mulţi şi buni/răi.
Contează să alegem pe cei care merită să fie mai mult politicieni decît prostănaci.
Şi, desigur, să nu fim şi noi prostănaci politicieni.
Quod scripsi, scripsi!
