subtitlu: viaţa e o moarte, moartea - şi ea o viaţă

iubirea ta are slăbiciunea de-a fi geloasă
şi asta-mi irită viaţa pînă-n indiferenţa vulgară
ca la rebreanu: hai,
sictir!

salcii îmi stau înghesuite pe retina zbuciumată
senzaţiile-mi nu sunt în stare de cuvînt
şi eu nu sunt în stare de viaţă

dacă mi s-ar spune că trebuie să mor
aş accepta pur şi simplu fără să mai întreb cum

dacă omul are are instictul amorului,
cel al morţii e mai firesc să existe

azi noapte mi-ai cărat de pe undeva două flori
surîzînd împlinit de parcă mi le-ai fi adus din rai

am tăcut şi ţi-am zîmbit lenos cu absenţă
mi-am prins în păr unul din trandafiri
şi nu ştiu din ce pornire am dansat un tango

o fi fost un dans al morţii mele? o frică? sau ...
poate asta abia urmează?