Ca exemplu de rătăcire în spirit ecumenist, putem aduce manifestările din vara lui 1998 de la Vulcana-Băi, judeţul Tîrgovişte, cînd mesajul răspîndit a fost următorul: “Ecumenismul este religia secolului XXI, este o religie a speranţei. Nu dorim decît o religie cu chip sustras dogmelor, un chip viu şi convingător…”

Un alt eveniment, care constituie o ruşine pentru noi, românii este Conferinţa Mondială a Religiilor Lumii pentru Pace, care a avut loc la Bucureşti, în acelaşi 1998. Atunci chiar s-a aprins un “foc sacru” împreună cu schizmaticii şi păgînii, şi mai mult, chiar s-au ţinut rugăciuni împreună atît cu eterortodocşii, cît şi reprezentanţi ai cultelor păgîne asiatice.

Nici nu mai face să amintim despre slujirea împreună a Patriarhului Teoctist cu Papa Ioan Paul al II-lea, în 1999, fapt ce contravine învăţăturii creştine. De asemenea, este un lucru grav participarea activă a majorităţii patriarhilor ortodocşi la reuniunile ecumeniste ale CMB.

Sau, ce să mai spunem despre recenta întîmplare, cînd în la Constatinopol, în timpul unei slujbe, Papa de la Roma a fost pomenit ca episcop creştin?

În acest sens, pentru a lămuri puţin lucrurile, putem cita din Sf. Ciprian al Catarginei: “În afara Bisericii nu există mîntuire: casa lui Dumnezeu este una singură şi este imposibil să se mîntuiască cineva decît în Biserică (…) oricine se depărtează de Biserică devine străin de testamnetul Bisericii. Cel ce strică pacea şi unitatea in Hristos lucrează contra lui Hristos.”

Astfel, toate aceste aşa zise “biserici”, începînd cu catolicii, protestanţii, baptiştii, adventiştii, şi alte asemenea erezii, odată ce s-au desprins de trupul Bisericii “soborniceşti şi apostoleşti”, nu mai fac parte din ea. Ei sunt schismatici, fiindcă s-au răsculat contra dogmei ortodoxe. Ei sunt eretici şi păcătuiesc cu mult atunci cînd schimbă dogmele după bunul lor plac.

Ei fac păcate mari atunci cînd se roagă împreună cu păgînii. La fel, ei păcătuiesc cînd hirotonesc femei în preoţie. Nici nu mai face să amintim cazul cînd o femeie travestit a ajuns episcop al “bisericii anglicane.”

Pur şi simplu, este de neînţeles menirea pe care şi-o propune mişcarea ecumenistă: ea vrea să unească toate credinţe într-una. Cum poţi împăca şi amesteca Adevărul cu sutele de erezii şi păgînisme care sunt în toată lumea? Din start observăm absurditatea pericolul ecumenismului.

Un argument “puternic” al ecumenismului este că eretici sunt doar acei care s-au desprins de Biserică în primele veacuri creştine. Dar, noi trebui să luăm în consideraţie că la Sinoadele Ecumenice IV, V, VI, VII s-au condamnat ereticii care nu sfinţeau icoanele, care nu îi cinsteau pe Sfinţii Părinţi, precum şi pe cei care nu o cinsteau pe Fecioara Maria ca pe  Născătoare de Dumnezeu. Oare, prostestanţii nu intră în această categorie de eretici?

Mai mult: Canoanele 10, 11, 45, 47, 65 Apostolice opresc rugăciunea în comun cu schismaticii şi ereticii. Spre exemplu, în Canonul 45 Apostolic se spune: “Episcopul sau Preotul sau Diaconul care numai s-ar ruga cu ereticii să se afurisească.”

Şi acum să vedem ce face CMB. Această organizaţie îii consideră creştini şi pe cei mai înverşunaţi eretici şi schismatici. CMB, şi ecumenismul pe care-l propagă, pune pe aceeaşi treaptă Ortodoxia cu protestantismul şi alte aşa-numite “biserici”. Deci, putem lesne observa că menirea ecumenismului este de a transforma noţiunea de Biserică în ceva ordinar, sau într-o abstracţie ce reuneşte după principiul “Libertate! Egalitate! Fraternitate!” diferite “biserici”. Altfel spus, ecumenismul îşi propune să formeze o Biserică de tip post-modernist, în care să intre fel de fel de eretici.

Cred că următorul citat pune punct la tot: “Ecumenismul este pan-erezia secolului XX” (Părintele Dumitru Stăniloae). De altfel, Părintele Dumitru Stăniloae a luat parte la unele reuniuni ecumeniste, dar le-a observat îndată spiritul anti-creştin, şi chiar a afirmat într-un interviu luat în ultimul an din viaţă, că ecumenismul este o mişcare afiliată masoneriei mondiale.

Trebuie să concluzionăm că nu este deloc justificată participarea ortodocşilor la mişcarea ecumenistă, pentru că “ortodocşii nu pot influienţa activitatea CMB, fiindcă ei reprezintă o minoritate acolo” (Preotul Ilarion Alfeev, Biserica Ortodoxă Rusă).

De asemenea, trebui să conştientizăm că “în materie de dogmă nu există concesie” (Sf. Marcu al Efesului), şi trebui să respingem ecumenismul, fiindcă el se ridică contra dogmei creştine.

În final, noi, ortodocşii, ne rugăm pentru cei căzuţi în rătăcire, ne manifestăm faptele de iubire către aceştia. Dar, respingem categoric rugăciunea în comun cu ei, şi mai ales ecumenismul ca mişcare care încearcă să ne fure ceea ce ne-a mai rămas: Biserica.