Privindu-l, am încercat să simt prin ochii lui lumea înconjurătoare.
Este vorba despre un domn cu vîrsta cuprinsă în 35 şi 45 de ani, cu care am călătorit prin maxi-taxi.
Avea handicap, dar prefer să cred că e doar tic nervos: părţile corpului i se mişcau aproape incontrolabil.
Şi-apoi stau şi mă gîndesc:
- oare ce meserie face?
- are soţie, copii?
- dacă e şomer, pentru ce i-ajunge pensia?
- are facultate?
- cîţi prieteni are?
- astfel de oameni sunt subiecţi/obiecţi ai politicii?
Ce-ar trebui să promită cei care vin la putere?
Chiar de-ar fi liberali, trebuie un pic şi politică de susţinere a persoanelor cu dizabilităţi fizice/mentale.
Ei au nevoie de susţinere, pe cînd Mocanu se bate cu Plahotniuc.
Ei au nevoie de centre de reabilitare, pe cînd PCRM şi Co boicotează referendumul/ AiE face publicitate cui vrei numai nu referendumului.
Ei au nevoie de pensii, pe cînd Chirtoacă se ocupă de geopolitică şi geotuburi( deşi, într-un anumit context, e treabă bună)
Ei au nevoie de drepturi depline într-o societate complicată ca a noastră, pe cînd Ghimpu se ceartă cu Buşilă.
Ad impossibilia nemo obligatur
