Weekend cu apă caldă.

În weekend în sfârşit am lăsat în urmă Douala şi ambuteiajele de ore întregi din oraş şi m-am îndreptat spre nord, în Bamenda, partea anglofonă a Cameroon-lui. Drumul de obicei durează 6-7 ore. În cazul nostru a durat 12, care a inclus stricarea autobuzului la mijloc de drum la 4 noaptea, oprirea altuia arhiplin, dormirea între scaune aşezată pe o valiză timp de 2 ore mirosind subraţele câtorva cameruneji care sforăiau până la cel mai apropiat orăşel, şi luarea unei alte rutiere aka o bucată de fier rujinit pe roţi timp de alte câteva ore. Chia dacă în poză stau pe scaunul din faţă, de fapt între el şi şofer mai este un scăunel improvizat, încă la vreo 10 cm înălţime de acesta, apu iaka eu pe acela am stat. Tare comfortabil, mai ales când tre să stai pe o parte ca să poţi permite şoferului să schimbe vitezele. În schimb hotelul la care m-am cazat avea apă caldă!! Primul duş cald în 2 luni. Ca şi când nu faşi….)) Am fost cu un prieten bun, care btw invaţă la ASEM )) şi tre să vină degrabă în Moldova. Cine ţine minte Global Village, apu iată el a reprezentat Camerunul cu maioul lui Eto’o. Foarte interesantă coincidenţă. Plus ştie să vorbească puţin româna, aşa că uneori vorbim între noi în română.

Am avut o experienţă mai mult decât pur şi simplu de turist. Am fost la familia sa, am mers la piaţă şi am cumpărat legume cu maică-sa, dna Regina, am ajutat la făcut mâncare, stând afară pe un scăunel de lemn îmbrăcată tradiţional şi cu o bucată de material înfăşurată ca să nu mă murdăresc, curăţând banane-plantain pentru a găti mâncare. Iaka zicem că moldovenii îs buni şi primitori, însă eu încă nu am întâlnit oameni ca aici, de o bunătate absolut uimitoare şi naivă. Oamenii aceştia au parcă un fel de virginitate economică şi tehnologică şi din cauza asta sunt aşa de inocenţi şi vrei să petreci cât mai mult timp cu ei.

Duminică dimineaţa la 6 jumătate eram deja la biserică. Am povstit multe despre religia aici, însă pentru prima dată am şi văzut. Aşa de fain. Un întreg ritual şi o agendă a întregii slujbe extraordinară. Vashe aşa de vesel. Oamenii toţi cântă, dansează, se bucură, da şel mai klasna îi că stai pe scaun . Toţi au Biblia în mână şi când pastorul citeşte ceva din Biblie ei toţi urmăresc, apoi cântă împreună, majoritatea ştiu cântecele pe de rost, alţii îşi au cărţuliile de rugaciuni şi cântă din ele. Toţi zâmbesc, pastorul îşi mai permite să facă glume şi toţi râd şi bat din palme. Pe la sfârşite, pastorul întreabă cine a venit la această biserica pentru prima dată să se scoale în picioare. Văd ca dna Regina mă împinge de la spate să mă ridic. Eu speriată mă ridic, zeci de priviri asupra mea, bine că mai era încă o persoană, şi ne-a pus să strângem mâna celor de alaturi şi toţi dimprejur ne urau bun venit. Tare touching. Nici n-am simţit cum a trecut o oră şi jumate. La 9 deja se începea umătoarea slujbă, deşi biserica era foarte mare, nu încap toţi, respectiv aceeşi slujbă se face de două ori. Când noi ieşeam ceilalţi practic au blocat ieşirea încercand să se înghesuiască să intre mai repede ca să aibă loc. A fost foarte insipaţional. Am ieşit cu zâmbetul pe buze din biserică.

Mai târziu am mers la palatul regelui. Regiunea în care ne aflam, MAKON Fondom, are rege, regelui i se zice Fon, respectiv Fondom ))). Kak ne strano, ne-a întalnit un fecior al regelui, eu credeam că e un băiat care păzeşte ceva acolo, dar el akazalosi era prinţ. Însă unul din cei peste 60 de copii ai regelui aşa că nu e tare mare onoare. Chiar ne-o cerut 5 $ ca să ne arate palatul.

Palatul în sine nu e foarte mare, însă are o structură bine definită. E divizat în mai multe părţi, un fel de case cu ogrăzi separate, pentru cele 8 soţii ale Fonului, altă parte pentru soţiile Fonului precedent, pentru copii, după care pentru fete şi aparte pentru băieţi care se mută acolo doar după o anumită vârstă, clase improvizate unde învaţă copiii Fonului. În faţa palatului este un teren enorm unde se adună locuitorii regiunii, iar fonul iese pe un suport înalt special construit şi ţine diferite speachuri. În mare parte atribuţiile fonului este de soluţiona problemele locuitorilor, sau dacă sunt anumite divergenţe între două părţi, poţi merge la fon şi el îţi face dreptate.

Nimeni nu ştie dintre feciori cine va fi următorul fon, doar cei mai învârstă decid, ca să nu trezească ură, invidie între feciorii acestuia.

Era şi muzeu, însă era închis, dar ca să intre în muzeu un localnic costă 3$ iar un străin 7$. Albii au bani. Asta e percepţia generală a africanilor.

Am cumpărat ceva cărţi despre istoria Cameroonului şi nuvele care redau tradiţiile şi diferite istorii a regiunii. Seara ne-am urcat în autobuz, am ajuns la 5 dimineaţa în Douala. La 8 waka în oficiu.

P.S. Iaka nu-mi mai dă eroare când inserez poze )