Pe zi ce trece, ecumenismul ne sufocă din ce în ce mai mult.Această „pan-erezie”, cum o numeşte părintele Iustin Popovici, reprezintă un instrument de luptă contra Ortodoxiei, şi este folosit cu prisosinţă de către duşmanii dreptei credinţe. Ecumenismul este o schizofrenie teologică, o rabie a sufletului. Mesajul şi menirea ecumenismului are ca scop clar distrugerea Ortodoxiei. Contra acestui fenomen noi trebuie să luptăm cu bărbăţie şi îndîrjire, şi nicidecum să promovăm „iubirea aproapelui”. În acest caz, cînd cineva îşi bate joc de noi în cel mai josnic mod, murdărindu-ne credinţa şi amestecînd-o cu fel de fel de erezii, răspunsul nostru trebuie să fie ferm şi neclintit: ecumenismul este erezia-ereziilor, şi noi îl respingem cu toate puterile.

În această situaţie, cred că spusele lui părintelui Iustin Popovici trebuie să exprime poziţia noastră comună contra ecumenismului: „Ecumenismul este numele comun al falşilor creştini şi al falselor biserici din Europa Occidentală – aceasta fiind erezia ereziilor.”

Auzim mereu vorbindu-se despre ecumenism, teologie ecumenică, slujire ecumenică, etc. Cred ca ar trebui să amintim cîteva aspecte ale acestei mişcări, care se manifestă din ce în ce mai activ.

Ca idee, ecumenismul a apărut la mijlocul secolului XIX în Anglia şi SUA, şi îşi propunea unirea comunităţilor protestante, care se autointitulau greşit „biserici”.

Termenul de „ecumenism” a fost întrodus în anul 1910, la Congresul ţinut la Edinburgh, Scoţia, Congres al organizaţiei YMKA, condusă de cunoscutul francason John Mott. Este interesant faptul ca Mott nu a ales cuvîntul „universalism”, cuvînt atît de comun masonilor. „Ecumenism” provine de la grecescul „oecumenicos”, care este un termen care aparţine exclusiv Bisericii Ortodoxe.

Mai mult, în 1948, la Adunarea de la Amsterdam s-a hotărît formarea Consiliului Mondial al Bisericilor. Aceasta este o insituţie ecumenistă şi antiortodoxă totodată, care astăzi luptă cel mai mult contra noastră, a ortodocşilor.

Totul este clar, atîta timp cît ecumenismul ne vine din Occident, şi are ca promotori pe masoni. Mai mult, ei au preluat în mod neruşinat termenul de ecumenicitate (ceea ce exprimă universalitatea Bisericii Ortodoxe), cu scopul ca cîndva, aşa-zisele Sinoade ale Consiliului Mondial al Bisericilor să fie condundate cu Sinaodele Ecumenice din primele secole creştine.

Acest termen, „ecumenism”, nu-şi are loc pur şi simplu. Există ecumenismul autentic, vechi şi pururi nou, care reprezintă universalitatea Bisericii Ortodoxe întemeiată de Domnul Iisus Hristos. Al doilea ecumenism, reprezintă această erezie a ereziilor, el se pronunţă pentru unirea aberantă a tuturor religiilor într-una singură. Ecumenismul postmodernist nu are nimic de a face cu Ecumenicitatea Bisericii lui Hristos. În acest caz, denumirea corectă pentru această mişcare eretică ar trebui să fie „comunism religios” sau „colhoz spiritual”.

Voi propune cititorilor cîteva aspecte ale ecumenismului postmodernist, care din punct de vedere ortodox sunt neacceptabile:

*Ecumenismul susţine existenţa Sfintelor Taine mîntuitoare şi în afara Bisericii Ortodoxe. Adică, potrivit ecumenismului, „tainele” săvîrşite de protestanţi, catolici şi alţi schizmatici au aceeaşi valoare ca şi cele săvîrşite de un preot ortodox. Iar acest lucru contravine direct învăţăturii ortodoxe.

*Hotărîrea din 1982 de la Lima a BEM a menţionat doar 3 Taine: Botez, Euharistie şi Preoţie. Astfel, din totalul de 7 Taine mîntuitoare, ecumeniştii au recunoscut doar 3, restul (Mirungerea, Căsătoria, Spovedania, Sfîntul Maslu) fiind nerecunoscute. La fel ca protestanţii – îşi aleg doar Tainele care le convin, şi pe restul le aruncă la gunoi. Chiar nu ar fi de mirare dacă la vreun viitor consiliu al BEM s-ar întroduce o nouă Taină: iniţierea în Masonerie…

*Mai mult, în finalul documentului alcătuit de BEM se spune: „Nu trebuie să aşteptăm în BEM la o interpretare teologică deplină a botezului, auharistiei şi preoţiei – semn că şi aceste trei taine pot fi marginalizate.

*CMB aprobă rugăciunile în comun ale ortodocşilor cu ceilalţi. Astfel, se aduce o hulire dreptei credinţe, atunci cînd se încurajează ca un ortodox să participe la o slujbă sau la o rugăciune alături de un ortodox. Mai mult, CMB promovează aşa-zisa „teorie a ramificaţor”, conform căreia, Biserica lui Hristos este „trunchiul” din care se desprind ramuri ca: Ortodoxia, catolicismul, protestantismul, anglicnaismul etc. Acest lucru contravine direct învăţăturii ortodoxe, şi vine să ne „sugereze” că protestanţii sau anglicanii sunt tot creştini, ceea ce e o aberaţie.