Mâine merg la primul meu referendum. Nu e numai al meu primul, ci şi al celor supranumiţi “generaţia 7 aprilie”, deşi nu prea mă mîndresc cu denumirea asta.
Mă gîndeam zilele astea, destul de serios, oare ce-ar fi dacă nu m-aş duce la referendum(intră aici şi varianta CONTRA), ce-o să pierd?
Mmmm:
- ştampilă frumuşică în buletinul de identitate
- posibilitatea de a alege singur pe cel care îmi va ruina/dezvolta ţara
- necesitatea de a spune cuvîntul BLE*, în cazul în care, eventual, candidatul pe care-l voi vota va fi un bleg.
Ce cîştig, însă?
- Nu va trebui să stau în rînd la votare şi să mă chinui iarăşi( ca la alegerile din 29 iulie şi 5 aprilie 2009) să “printez” ştampila pe hîrtie, pentru că nu vroia să apară “imaginea”
- Lene
- Mai multe posibilităţi să critic Parlamentul
- Oportunitatea de a vedea care-s “dvijeniile” care circulă prin Parlament, adică cine pe cine doreşte să vadă preşedinte
Despre PENTRU nu spun nimic, e şi-aşa clar.
Cînd o să fiu lângă urna de votare şi voi sta, ca la veceurile publice, vreo oră în rând, atunci voi face dezbateri interioare.
