N-am stat 2 zile pe net şi parcă a trecut viaţa pe-alături.
Deşi, recunosc, fără Twitter, Facebook, Google, Youtube, TMD şi Blog îi destul de ok. Recunosc, însă, că e foarte greu fără ele.
Să spunem aşa, mai pe şleau, începi să simţi lipsa de atenţie. N-are cine să-ţi comenteze statusurile, n-are cine să-ţi critice blogul de opinie/fotografie, n-ai de unde citi articole interesant, nu poţi scrie toate nebuniile care-ţi vin în cap.
Scris-am cu un post înainte de ăsta care-i anteriorul că Toţi suntem părţi componente ale social media şi că suntem totalmente(sau într-o proporţie foarte mare) dependenţi de drogul ăsta virtual.
Mi-aduc aminte de filmul Джонни Мнемоник, cînd Keanu Reeves îl reprezintă pe cel mai nebun purtători viu de informaţie. Ap asta începem să devenim şi noi.
Încet-încet, o să începem să adăugăm anumite componente hardware la corpul nostru de carne şi oase(la unii carne şi grăsime).
Mîine-poimîine o să discutăm la cina familiei nu despre ce-am făcut la şcoală, servici, universitate, morgă, ci despre ultimele update-uri pe piaţa media şi IT:
- Mami, a apărut night vision pro 1.25, mi-o cumperi şi mie?
- Mişulică, rabdă puţin s-apară 2.0. Diferenţa dintre modelul tău şi ăsta nou e doar culoarea ochilor: acum ai albaştri, atunci vor fi căprui.
etc.
Vreu să mănînc
