Fost-am la USM azi.
Ploaie, frig, feţe boţite de sindromul dimineţii. Toţi oamenii priveau ploaia ca pe un vestitor al:
Ble*, vine frigu. Trebu’ de economisit bani pentru iarnă. Trebuie de dus copiii la şcoală. Vor fi note mari şi vor avea nevoie de laude. Vor fi note mici şi vor avea nevoie de bătaie/ceartă, adunări cu părinţii. Gîndesc cei mari
Elevii se gîndesc: ble*, s-a terminat cu tusofşile, s-a terminat cu venitul acasă la 2-3 de noapte, s-a terminat marea…
Băbuţele şi taxatoarele din troleibuze gîndesc: ble*, iar va fi îmbulzeală. Doar că unele gîndesc în termeni de bani(îmbulzeala aduce bani), altele în termeni de loc/pers.
Şi vine rîndul studenţilor nou metamorfozaţi din elevi.
Privesc feţele lor:
rătăciţi, pe alocuri fricoşi, timizi, încearcă să se ascundă(unii) după fustele mămicilor.
alţii:
super mega arhi(copyright Nicu Ţărnă) cool, care ştiu de toate( deşi îs de prin vreun sat, d-undeva) şi încearcă să se bage peste toţi. asta, de obicei, se întîmplă cu fetiţele-ţîţele-fiţele.
Da’ ştii că, în interiorul lor, tuturor le tremură fundu’ din cauza că e ceva nou. PE toţi îi macină întrebările:
cum o să fie?
o să am libertate?
care va fi relaţia dintre mine şi profi?
voi avea restanţe?
blablabla.
Aşteptăm să înfloriţi, drage ierburi.
