Dintre toate sărbătorile naționale ce le are Moldova (și sunt deloc puține), Ziua Limbii Române mi-e cea mai scumpă și dragă.
Dacă Independența (față de marele UR(s)S) e o victorie parțială(suntem și vom fi încă mult timp sub călcâiul Moscovei), sărbătoarea Limbii Române e victoria noastră și trebuie s-o marcăm/sărbătorim cum se cuvine. Citeam undeva că Moldova e unicul stat din lume care are o sărbătoare națională dedicată limbii. Prin câte încercări i-a fost dat să treacă, e și firesc să sărbătorim acea victorie din 89, când am trecut la grafia latină. Eu una nu mi-aș imagina să scriu acum cu litere chirilice limba pe care o vorbesc. E cea mai mare absurditateDin fericire nouă nimeni nu ne interzice să-l citim pe Arghezi, Blaga sau Eminescu, așa cum li s-a întâmplat părinților noștri. Din fericire, datorită unor oameni potriviți și unor circumstanțe potrivite, basarabenilor li s-a întors ce-i al lor.
Felicitări tuturor vorbitorilor de limbă română cu această ocazie. Și să vorbim corect românește ( inclusiv pe internet – obligatoriu cu diacritice 
) nu doar pe 31 august, ci în fiecare zi.
Nu știu de ce, dar în fiecare an această sărbătoare mi se asociază cu versurile lui Grigore Vieru : “În aceeași limbă/Toată lumea plânge,/ În aceeași limbă/Râde un pământ./Ci doar în limba ta/Durerea poți s-o mângâi, / Iar bucuria/ S-o preschimbi în cânt./ În limba ta/ Ți-e dor de mamă,/ Și vinul e mai vin,/ Și prânzul e mai prânz./ Și doar în limba ta/ Poți râde singur, / Și doar în limba ta/ Te poți opri din plâns./ Iar când nu poți/ Nici plânge și nici râde,/ Când nu poți mângâia/ Și nici cânta,/ Cu-al tău pământ,/ Cu cerul tău în față,/ Tu taci atunce/ Tot în limba ta.”
Click here to view the embedded video.