Altă mostră odioasă de jurnalism sentimentaloid-retardat. Apare în România liberă articolul de primă pagină (online, e pe ”prima”): De ce poartă un parc din New York numele unei românce. Fireşte, nu e deloc sigur dacă proaspăta noastră "conaţională", încetățenită ad-hoc, avea înşurubate în bagajul său cultural-genetic niscai frânturi (at least) de conştiinţă românească. Dar mai contează?! Contează pe naiba! O facem româncă la „apelul bocancilor”. Are părinţi emigraţi din România? Are. Ergo: e românca noastră neaoşă. Ca Herta Mueller, de altfel (care măcar a trăit aici). A întrebat-o cineva pe nobelizata pentru literatură dacă s-a ţinut vreodată a fi, spiritualicește, româncă? Nu (oricum, răsunsul nu ne-ar fi fost prea măgulitor). Atunci? Ce tot atâtea mofturi şi fiţe deontologice?
Nemaiavând, ca altădată, corespondenţi peste hotare, în zonele fierbinţi ale lumii, jurnalele noastre egolatre se agaţă şi ele de ce-şi mai permit. Non-subiecte de acest fel, pe care se întâmplă frecvent să le considere "informaţii externe". Eah, politica globală e vax albina faţă de descoperirea unui decedat român în cutare avion, în cutare uragan, sau a unei curve anonime, participantă la cutare orgie sexuală de-a lui Berlusconi.
Nu avem nici cea mai mică tresărire de ruşine să ne lăudăm cu "creierele noastre", emigrate, în cele mai multe cazuri de nevoie, în Valea lui Microsoft sau profesând cu succes în marile spitale ale Occidentului. Nici cu intelectualii care acum pregătesc studenți străini, pe alte meleaguri. Şi ce dacă ţara de baştină i-a scuipat acolo, tratându-i ca pe nişte cetăţeni second hand? Tot români sunt. Săracii! Dă să suflu nasul. Merită să ne populeze subiectele autoadmirative, tratate la o bere cu prietenii, alături de alte subiecte ca: originea tracică a romanilor, ortodoxismul nestrămutat al lui Ştefan cel Mare, conspiraţia mondială iudeo-masonică, alte teorii conspiraţioniste.
Nu am nici o îndoială că mulţi evrei români - ucişi în pogromuri iscate din te miri ce sau în lagăre de concentrare, ori supravieţuitori norocoşi, care au apucat să emigreze în vest, au dovedit un mult mai veridic civism decât cei de un sânge cu noi - urmași de daci și de romani (și de cumani, pecenegi, slavi). Dar de aici și până la acțiunea asta frenetică de a revendica și ”a recupera” întru alimentarea orgoliului național autohtoni celebri, care au crescut, s-au realizat, au fost pe deplin apreciați sau chiar s-au născut în afara țării, de la Dustin Hoffman la Weissmueller, de la Ionesco la doamna Arlene Jozsef Fried (cea despre care este vorba în articolul RL)... Cale lungă. 
Tatăl d-nei Arlene Jozsef Fried (aceasta din urmă, una din victimele atentatelor din 09/11 - NY), Nicholas Jozsef, provine din Șimleu Silvaniei și a plecat din România (scăpând ca prin minune ”ospitalității” horthyste) în 1948. S-a căsătorit în SUA cu o americancă. Aceasta este ”legătura” eroinei de la WTC cu the Carpathian Cișmigiu. Aveți minte să judecați de aici încolo ”raționamentul” ziariștilor noștri.