De ce oare Guvernul Republicii Moldova pledează pentru un Acord de Asociere cu UE?

Zilele acestea mai multe agenţii de presă şi ziare au publicat informaţii privind opţiunea Guvernului Republicii Moldova de a stabili regimul juridic de a coopera cu UE începând cu luna martie 2008. După trei ani de aplicare Planul de Acţiuni va expira. Astfel, urmează ca Republica Moldova, pe de o parte, şi UE, pe de altă parte, să stabilească noul cadru de cooperare. Însă, problema nu constă în noul cadru, ci în dorinţa Guvernului Republicii Moldova de a cere mult mai mult decât poate. Bineînţeles, strategia de a cere mai mult şi de a obţine un optim, ceva mai mult decât actualul Plan de Acţiuni, este logică. Dar că în condiţiile actuale aplicarea acestei strategii este defectuoasă pentru aspectele ce ţin de relaţionarea efectivă a Republicii Moldova cu UE.
De ce consider că strategia de a cere mai mult este defectuoasă? În primul rând, Guvernul Republicii Moldova nici nu s-a obosit să aplice Planul de Acţiuni. Timp de peste doi ani am avut parte doar de declaraţii de intenţii fără rezultate concerte. Proiectele de legi şi regulamente care ar fi trebuit să reprezinte transpunerea obiectivelor PAEUM în realitatea cotidiană sunt blocate prin sertarele ministerelor sau Parlamentului. Avântul cel mare a fost sesizat în primul an de implementare, atunci când obiectivele au fost promovate în cadrul domeniilor de aplicabilitate. Au fost iniţiate câteva dezbateri şi conferinţe şi s-au mai supus dezbaterii publice o serie de proiecte de acte legislative – foarte puţine ajungând să fie adoptate şi intrate în vigoare.
Chiar dacă Planul de Acţiuni este mai degrabă un document politic şi nu unul de natură juridică, penalizările de nonimplementare corespunzătoare se vor reflecta în perioada 2008-2010. Prin urmare, capacitatea de absorbţie a Republicii Moldova va stagna în continuare. Atenţie, capacitatea de absorbţie nu se referă numai la fondurile care aşteaptă Republica Moldova, dar şi la dezvoltarea instituţională, dezvoltarea şi adaptabilitatea forţei de muncă (mai ales sfera funcţionarilor publici), armonizarea infrastructurală şi cooperarea intensivă între comunitatea de politici publice. La acest moment este foarte greu de aproximat care este ponderea de aplicare a Planului de Acţiuni. Desigur, Guvernul va susţine că acest document este aplicat în proporţie de 2/3, iar comunitatea de politici publice (partea nonguvernamentală) va susţine că nici o 1/3 din obiective şi acţiuni nu au fost îndeplinite în mod corespunzător.
Totuşi, rata aplicării nu se observă în ponderea procentuală, dimpotrivă în consistenţa, pertinenţa, eficacitatea şi eficienţa acţiunilor implementate. Drept exemplu, actualul Minister al Afacerilor Externe şi Integrării Europene în realitate nu este unul al Integrării Europene. Acesta nu deţine mecanisme viabile prin care să impulsioneze situaţia, să monitorizeze şi să evalueze aplicabilitatea obiectivelor. Acesta este doar înzestrat cu sintagma de „Integrare Europeană” şi nimic mai mult – un gen de label pentru a da bine. Opacitatea şi nonparticiparea sunt două noţiuni încă prietenoase situaţiei actuale. Se pare că actuala guvernare a pariat greşit pe aspectul integrării europene, deoarece tocmai aceasta îi demonstrează populismul şi incapacitatea de a realiza ceva până la capăt.
În concluzie, doresc să specific faptul că până Guvernul Republicii Moldova nu va duce la îndeplinire în proporţie de sută la sută prevederile actualului Plan de Acţiuni, acesta nu are legitimitatea să ceară mai mult decât prelungirea perioadei de aplicare a acestui document. Personal sunt adeptul unui Acord de Asociere şi trasare a unei cooperări avansate, gen relaţionarea UE cu Balcanii de Vest, dar acesta este posibil numai dacă actualul PAEUM va fi realizat sută la sută. Orice, altă intenţie de a mări miza se va transforma într-o pierdere eminentă şi cu consecinţe negative pentru o durată îndelungată. Sigur, în aceasta postare nu am răspuns la întrebarea enunţată în titlu. Acesta rămâne a fi deschisă şi pentru viitoarele postări legate de implementarea PAEUM - tranziţia şi europenizarea sunt procese în flux continuu.