Dragi Parinti si scumpa mea V. ,

Mi-e dor de tara si de voi, Mi-e dor de limba, de partid si neam Cand alergam noi doi goi Cand cu drujii ne vafleam.

Am ajuns, dragii mei, aici – in Tara tuturor posibilitatilor, in aceasta ‘pizza’ a diferitor culturi – in America. E bine aici, am reusit deja sa imi fac si cativa prieteni – am baut ieri seara cu dansii o bere. Dar berea nu e ca acasa, aici e mai amara. Sau poate ca eu asa cred, cred ca acum ’dulci is frunzele de nuc’, de nuc de acela, batranesc, din ograda de la bunica. Mancarea aici e cam de plastic, dar mai ieftina ca acasa! Gatesc putin, caci mananc mai mult pe la fastfuduri si la Universitate, unde ne hranesc gratis. Cred ca am pus deja vreo 2 kilograme in plus pe mine!

Cu limba ma descurc – incetisor, incetisor – invats mexicana. La lectii ma duc ca imi place si, altfel, nu prea am ce face. Profii sunt buni. Stiu ce fac, si zic ce fac, si fac ce zic. Nu ma cert cu ei, ca sunt cu ’ves’. Aici toti au ves.

fetele lor nu-s ca a noastre cu toate ca daca ni-ar chica n’as zice nu ca n’ar strica de voi mi’e dor dragilor, al vostru etern moldov.an si draguts.an