Mama: respira libertate în aerul dimprejur, arătoasă, toată numai curbe îmbietoare, departe de ea orice gând de-a se mai cupla definitiv, se vedea de la o poștă. Era, de pe-acum, absentă pentru hoardele de bărbați, cele flămânde a desființa feminitatea în orice femeie - nimicind prin luare în posesie. Femeia de pe raft. Femeia-draft. Femeia-apartament, iată ce caută ei. Tatăl (natural-accidental), un golan cu perciuni ascuțiți. Bărbatul unei ejaculări precoce.
Mama de la colțul străzii: cu ten îngrijit, bronzată, îmbrăcată corect pentru după-amiaza de 38 de grade, receptivă la orice semnal ce nu-i emis de un mascul care și-ar putea dori de la ea căsnicie și fidelitate, claustrare și bucătăreală continuă. Mama: cu poftă de flirt, de efemer, de cochetărie.
Deși obosit și mai indiferent astăzi decât de obicei, pe dată mi-a făcut cu ochiul limpedele gând că femeilor le șade mult mai bine solitare. Fie și ca mame. Solitudinea nu le răpește din sfera importantei lor 'funcții' estetice. Bărbații le urâțesc, le vandalizează senzualitatea, odată cu fiecare ușă trântită, odată cu fiecare grosolănie rostită, cu egoismul lor de veșnici infantili. Din neștiute pricini ce țin de misteriosul 'glas al speciei', dar și prin contribuția decisivă a bărbaților lor, nu o dată, abia ajunse la sau deja trecute peste vârsta de 30, proaspetele mame se dezic de sine, își neagă trupul, clasându-și definitiv dorințele. Strălucirea e tabu. Multe o fac, nu baș toată suflarea feminină. Priviți-le masculinizându-se, tăindu-și ritualic părul. Mai ales româncele. Pier, se sting pe picioare, atunci când nu se umflă (din aceleași motive pentru care se și usucă).
