Un inger vorbise unui strain care se ratacise in umbra intunericului: ” De ce esti trist? ce cauti noaptea in pustiu?”
Cu ochii palizi si zambetul sters de culoarea umeditatii, se gandea ca lumina nu mai exista. Plecase in cautarea ei…
Ingerul cu aripile isi luase zborul iar strainul statea intins in mijlocul drumului fara a scoate un cuvant. Se trezise in strada. Era modelat din tristete si necazurile il descriau.
O lume plina de iubire… de-ar intinde cineva si lui putina fericire. Zambete la fiecare colt de strada…de s-ar indura cineva sa-i reflecte sufletul indurerat.
Imbratisari, putina caldura, putina dragoste… Statea in coate pe marginea acelei strazi… foame, durere, strainatate.
…ploua peste ocean, peste tari si continente, a juns azi si aici putina ploaie, nu in strada dar in sufletul acestiu strain.
A venit un inger si l-a intrebat: ”De ce stai in ploaie in aceasta strada, doar nimeni nu te vede, ai aripi pentru a zbura, i-ati zborul spre lumina…”
