Ilie Dumitrescu (foto) a fost şi rămâne fotbalistul meu preferat dintre toţi cei care au jucat vreodată la Steaua (pe care i-am văzut eu). Du-mi-trescu! Ilie Dumitrescu! Îmi amintesc şi acum de felul cum era scandat numele jucătorului de către galerie. După 1990, odată cu plecarea generaţiei de aur, Dumitrescu a fost cel care a tras mereu echipa după el. Cel care i-a făcut pe modeştii Panduru, Vlădoiu, Doboş, Gâlcă, Filipescu să crească pentru că trebuiau să ţină ştacheta unei legende la nivelul la care se obişnuiseră publicul.
Ilie Dumitrescu este un tip elegant, politicos şi educat. Are stil, are carismă. I-ar sta perfect în loja celebrităţilor care au făcut din Steaua brand mondial. Lojă care nu există din păcate. I-ar sta bine şi în fotoliul de preşedinte al clubului din Ghencea. I-ar sta bine oriunde, numai nu pe bancă. Nu ca antrenor principal. Pentru că Ilie, care are tot respectul meu, nu este antrenor.
Helmuth Duckadam. Am intuit că Becali va apela la gloriile Stelei pentru a-i potoli pe fani. Încearcă demult să facă asta, dar mai tare îi înrăieşte. Şi asta pentru că Gigi are liber la gură: mai întâi vorbeşte, pe urmă gândeşte. Duckadam se numără printre ultimele legende care nu au făcut pact cu diavolul. Cer scuze, pact cu Becali. Dar după o jumătate de an, când fostul mare portar va pleca din Ghencea, Steaua va fi deja în prăpastie. Va rămâne fără rezultate, fără legende, fără antrenor şi fără jucători de valoare. Va rămâne doar Gigi şi palmaresul. Şi asta dacă nu se va găsi cineva care să demonstreze prin acte că actuala Stea nu are nimic comun cu adevărata Steaua Bucureşti - echipa milioanelor de români, echipa mea.
