„Ce este adevăratul Eu? E ceea ce ești dumneata, nu ceea ce fac ceilalți din dumneata.”
Paulo Coelho
Cine sunt eu? O întrebare cu o infnitate de
răspunsuri. Îmi macin conştiinţa, inte-
riorul fragmentându-mi-l în mii de boabe
de nisip ca să aleg esenţa Eului meu.
ntorc răspunsurile pe o parte, pe alta, să văd dacă îmi
lac sau nu. Le schimb. Apoi o iau de la început... Adul-
mec mirosul, cercetez culoarea, încerc să-i afu gustul.
unt răspunsuri care mă satisfac, aproape că le găsesc,
ar pe ultima sută de metri există un impediment şi
mi schimb părerea. Apoi iarăşi pornesc în maşinuţa
ăutării, a propriului cuget. Câteodată maşinuţa se de-
ectează, nu mai rezistă beznei... Cugetul îmi reproşea-
ă că sunt o dezordonată şi mai bine aş renunţa...
Sunt o pasăre, care încearcă mereu să urce sus
entru a-şi împlini visurile, dorinţele. Sunt o pasăre
are zboară cu înverşunare împotriva curentului ca să
u o dea jos şi să nu-şi piardă speranţa în ceea ce este.
După aceea mă mai gândesc şi-mi zic: ,,Oh, eu nu sunt
pasăre. Pot cădea jos, pot renunţa la dorinţa care nu
decât o iluzie călătoare”.
Sunt o furtună. Pot distruge totul în calea mea.
unt de neînvins. Am tărie. Simt o indiferenţă faţă de
e se întâmplă. Nu-mi pasă de nimeni şi de nimic.
Nu-mi pasă dacă tu, omule, mă vei învinui, mă vei
njura pentru că te-am rănit, dar apoi îmi spun: ,,O,
Doamne! Cum pot gândi aşa? Nu am curajul nici să
mă ating de-un simplu şoarece care mi-a mâncat bucă-
ica de caşcaval. Gândul că aş putea cauza vreun rău
propiaţilor mei mă îngrozeşte”.
După un timp, îmi dezmorţesc creierul şi iarăşi
ornesc cu maşinuţa cugetului pe tărâmul ,,Cine sunt
u?”. Într-un fnal, ajung pe planeta bibliotecii. O!...
m o pană de motor, probabil din cauza prafului. Îl
nlătur şi ce să văd? Un dicţionar. Cred că am rezolvat
roblema Eului meu. Da... poate că sunt un dicţionar
e antonime... şi am libertatea de a-mi alege propriile
alităţi. Este ca şi cum aş respira o lumină de refexie
armoniei dintre cuvintele opuse, iar dacă mă simt
ine aşa, voi f şi în continuare eu însămi, ignorând
deea de a f un om perfect.
Sunt un dicţionar de antonime! Şi mă răzvrătesc
împotriva celor care îmi reproşează că nu e un lucru
bun fexibilitatea mea. Unii cred că fecare om trebuie
să fe perfect, aşa cum şi-l doresc. E ca şi cum ar
trebui să fm păpuşi din ceramică, gata împachetate
ca un dar preţios pentru viaţă. Păpuşi care îşi au deja
caracterul bine format de la A la Z şi punct! Dacă am
f doar nişte păpuşi din ceramică, am trăi într-un
Univers întors. De aceea, să fm noi înşine!
Bunăoară, eu voi f în continuare un dicţionar de
antonime. Acum pot spune ,,Da”, acum pot spune
,,Nu”. Îmi voi ţine echilibrul între zâmbete şi lacrimi,
iubire şi ură, bucurie şi tristeţe, lumină şi întuneric,
speranţă şi iluzie, împăcare şi ceartă, prietenie şi tră-
dare, iertare şi suferinţă, findcă prin labirintul vieţii
găseşti de toate, iar eu le voi accepta.
De exemplu, acum plâng. Simt o greutate în
sufet, reuşind să o înving prin lacrimi, iar apoi îmi
zic că în jur totul e minunat; nu merită să sufăr şi
zâmbesc. E ca şi cum din puţinii mei bănuţi pe care
i-am adunat cu greu mi-am cumpărat o ciocolată
ieftină, apoi îmi zic că lasă, îmi voi cumpăra altă
dată una mai bună.
De multe ori trec prin focul iluziilor. Ele mă ard
şi îmi provoacă durere. În aceste clipe încerc să-mi
menţin optimismul şi reuşesc cu ajutorul speranţelor.
Nu trebuie să mă autodistrug cu iluzii, ci să mă salvez
prin speranţe şi încredere în forţele proprii.
Câteodată, mă trădează un prieten. În aceste clipe
trec printr-o mare dezamăgire şi parcă undeva, în
adâncul sufetului meu, ar vrea să încolţească un bob
de ură, pe care mi-o suprim. Mă simt ca un naufra-
giat pe o insulă pustie, chiar dacă nu am greşit. Mă
gândesc că poate nu am fost o prietenă prea bună şi
încerc să preţuiesc prietenii mult mai mult. Încerc să
ofer celor din jur mult mai multă iubire.
Cine sunt eu? Sunt un dicţionar de antonime...
Sunt ceea ce sunt... şi încerc să cunosc lumea cu bune
şi rele, cu plăceri şi dureri, să cunosc viaţa adevărată
păstrându-mi demnitatea de a f Om...
