dedicatie

Nustiu cum voi, cei ce imi pasiti pragul blogului, care mai rar, care mai des, dar eu de cand m-am pricopsit cu blog mi-am facut mai multe cunostinte decat as fi acceptat in jurul meu in viata reala. Si imi iau indrazneala sa cred, ca unele dintre ele mi-au aratat chiar, prietenie. Evit sa folosesc acest cuvant(am mai spus), dar simt ca sensul lui s-a reactualizat. Adele este una dintre persoanele care a contribuit la aceasta reactualizare. Si nu din motiv ca isi rasfata prietenii cu premii si dedicatii, care mi-ar placea sa cred le merit cu adevarat, ci din motiv ca e o persoana calda, luminoasa. Cand ma gandesc la ea ma inseninez, or pentru mine acesta-i un moment important.
Demult vroiam sa-i multumesc, dar contrar regulilor ce se impun, parca, si sfaturilor pentru bloggeri (pe care le socot utile si binevenite), scriu doar atunci cand am dispozitia necesara, motiv pentru care a cam trecut timp de la ultima postare. Dar asta e

Stiu ca sunt printre calatorii virtuali si diferite “haimanale”, ca si in viata reala dealtfel (slava domnului,pana acum, inca n-am dat de ele, sau ele de mine) si in general, am parte de vizitatori cu mult bun simt, interesanti. Si acest fapt ma bucura mult.
Motiv pentru care, voua, celor ce va place sa treceti din cand in cand pe aici, va daruesc acest senin tapitat cu flori de cires