Mai vorbind cu oamenii şi mai întrebând despre tradiţiile de aici am mai aflat câte ceva nou. Există un ritual mult mai complex până la nuntă. Deci, dacă băiatul a hotărât să se însoare şi şi-a găsit iubita apu asta încă nu înseamnă ca ea şi o să fie. Mama trebuie să deie „dabro”. Ea îşi suflecă mânecile şi se apucă de „rasledovanie”. Începe cu analiza familiei fetei: cine sunt buneii, strabuneii, parintii, fraţii, etc; dacă în familie au fost cazuri de boală şi toată istoria acestora. După care merge prin vecinătatea casei fetei şi o face pe detectivul, întrebând oamenii de pe stradă dacă o cunosc şi ce cred despre ea. Dacă se vorbeşte bine despre ea şi e fată bună atunci mama acceptă. Dacă n-o fost cuminte şi drăguţă cu vecinii, n-o să se mărite degrabă. După care, odată acceptată, fata trebuie să trăiască minimum 2 luni cu familia băiatului, ca această să o cunoască mai bine. Acuma familia fetei. Vorbeam că băiatul trebuie să plătească o sumă anumită acesteia. Deci modul de calculare a acestei sume e foarte interesant. Dacă fata are doar şcoală finisată, atunci e o sumă, dacă are univesitate finisată, atunci suma se dublează, iar dacă şi master, apu în genere suma e enormă. Uneori nu neapărat familia vrea bani. Membrii familiei fac o listă cu tot ce vor ei ca băiatul să le cumpere. Mai pe scurt, dacă ai fete – trăieşti bine. Însă după câte am înţeles şi prea deşteaptă să fii tot nu-i bine, cap preţul e prea mare şi nimeni nu te ia. Cel mai des rămân necăsătorite anume fetele care au studii avansate, nimeni nu are bani destui să plătească, iar părinţii îs prea încăpăţinaţi să lase din preţ. Însă, there is a loophole )). Tinerii pot să decidă să trăiască împreună, fără să se căsătorească şi fac copii, câte vreo 10, şi după asta părinţii deamu nu au încotro şi acceptă. Asta e tendinţă actuală a noiii generaţii pentru a se eschiva de la plată. Iaka aşa băieţi, da vouă tăt pidijiaba.