deci.. sunt nebună după bebeluşi!
nu ştiu ce se întîmplă cu lumea, dar pesimismul acaparează pe toţi.
pe la 1, noaptea, îmi scrie m pe skype: „diana, dacă o să mor să-i spui că l-am iubit muuult!”.
întreb ce s-a întîmplat şi-n loc de răspuns primesc: „eu o să vă fiu alături de sus”.
ce bine că mi-a reuşit s-o fac să iasă afară.. nu vreau să-mi închipui ce s-ar fi întîmplat.
am stat în curte la mine pe leagăn şi am vorbit cam o oră. tot timpul a plîns şi abia spre sfîrşit am făcut-o să rîdă. cînd s-a mai liniştit a plecat. am rugat-o să fie cuminte şi să nu facă nebunii, pentru că nu merită el nici un sacrificiu.
apoi.. vorbeam cu c, tot pe skype. „cred că nu mai am pentru ce să trăiesc...”
şi eu sunt deseori tristă şi disperată, dar cred e prea de tot cum se exagerează. ori eu nu pricep nimic.
seara, de fapt era deja noapte, am mers la plajă cu n. mergeam atent ca să nu-mi intre nisip în sandale, dar pînă la urmă m-am şi întins pe nisip aşa cum eram îmbrăcată eu în alb. xD nu-mi pare rău.
am alergat ca o nebună sub clar de lună acolo pe plajă. încerca să mă prindă xD. haios şi copilăreşte, dar... mi-a plăcut.
