e sîmbătă şi e deja 24, iar eu urăsc sîmbăta, chiar dacă m-am născut în această a şasea zi din săptămînă. pe 21 am am venit acasă cu buchet de nouă trandafiri roşii, care m-au făcut să zîmbesc înainte de un pahar de şampanie şi ciocolata aia dulce cu lapte pe care o iubesc la nebunie. |nu ştiu dacă m-aş sătura vreodată de ciocolată|. pe 21 august, iubirea deja va merge copăcel, la primul său an.
ieri pe la 17, după cîteva amînări timp de jumătate de oră din cauza timpului de afară, am urcat pe bicicletă |iar eu, cred, nu am mers pe una de vreo 2-3 ani| şi ne-am pornit la hidrocentrala de la dubăsari. am ieşit din oraş, am trecut pădurea şi două sate (zolonceni şi ustia). atît a fost. pare cam puţin, dar doamne, cît am obosit. azi încă mă mai dor picioarele şi mîinile.
am stat pe malul fratelui nistru, apoi ne-am urcat pe podul hidrocentralei. ne-am apropiat şi am lăsat bicicletele pe margine, apoi am coborît exact pe limita posibilă de a sta |nu ştiu dacă se permite să mergi pe acolo, dar mai era un bărbat cam la 50 de ani ce ars de soare părea a fi ţigan |. am privit cum cade apa din .. nu ştiu cum să-i zic, dar o să postez luni poze, pentru că ieri nu aveam aparatul de fotografiat, şi o să fie mai clar.
maşinile circulau pe ambele pante şi era atît de enervant să trecem dintr-o parte în alta. parcă am fi ţesut un zig-zag invizibil. adrenalina – asta era! vînt, camioane, maşinuţe, motociclişti, răcoare şi nebunie.
ţiganul |dacă poate chiar era ţigan| pescuia. la început stăteam chiar lîngă el, apoi am coborît încă mai jos, ca să fim singuri. a aruncat o plasă şi era atît de entuziasmat, încît am început şi noi să răscolim cu privirea prin apă unde a zărit peştele. era chiar măricel. ţinea să-l prindă, dar viteza cu care cădea apa i-a cam încurcat şi peştele a scăpat cu viaţă. ne-a zîmbit, aproape rîzînd, după ce a observat că i-am urmărit goana după peşte. dacă l-aş fi văzut noaptea, m-aş fi speriat de el, dar pentru că era ziuă, i-am zîmbit şi noi. e plăcut cînd apare zîmbetul reciproc între oameni care nu şi-au vorbit niciodată.
luni plecăm iar, însă de dimineaţă. şi da, o să stăm toată ziua! |dacă starea vremii nu-şi va face de cap..|
