Everestul nostru de nici 200 de metri. Ochii mei mari, obrajii mei supți, subțiați de nemâncare, dar și de efort, de febră; pașii mei mari, purtându-mă repezit de colo-colo, ca să mă asigur că iese totul bine, ca să știu că-s destule lemne de foc, zâmbindu-mi numai mie, îmboldindu-mă singur, însă găsindu-mi negreșit răgaz să privesc în jos cum se aurește Ineul în seară și intră apoi în întunericul ritmat al nopții.
Nici dacă aș avea talentul să transform acele nopți în rugăciuni nu le-aș putea cuprinde însemnătatea pentru a o mărturisi mai departe unuia care nu ne-a fost acolo soț. Ani de-a rândul, unica mea țintă, odată cocoțat pe coamă, era să amestec în muzică. Nu cuceriri amoroase, nu sex, nu pălăvrăgeală cu prietenii. Îmi strigam bucuria și mixam, sfârcuiam butoanele cu o patimă nelumească.
Powered by: MIXES [ ElectroSoundSystem ] - [ www.ess.on.hu ] - [ netlabel / dj mix ...
