poezia e-n mine
ca o bucată de pîine
de prin ’46 -’47
în gura basarabeanului
ce-a rugumat vînt


4 rînduri scrise sub influenţa cărţii pe care o citesc acum: CARTEA FOAMETEI (despre foametea de după al doilea război modial). mai jos sunt cîteva selecţii. cînd termin, le adaug pe celelalte.

• Schimbarea neamului la faţă e ceea ce nu putem primi în nici un fel, căci astaar însemna să ne împăcăm cu gîndul declinului său. (Ion Druţă)
• Rocada ideologică atît de sîrguincios camuflată avea un singur scop, şi anume: intimidarea trăitorilor pe aceste meleaguri, înjugarea lor neîntîrziată la plugul care adîncea „Cotlovanul” lipsit de sens.
• „necazurile mici au chef de vorbă, pe cînd nenorocirile mari sînt mute.”
• Nu se cade să trecem sub tăcere destinul unei generaţii.
• Bani ieşisă mulţi în ţară, dar bucate nu era.
• Realitate te impune să devii sau erou, sau călău.
• În fiecare dimineaţă întra medicul Bujorschi şi răcnea: „Toţi – fundul în sus!”. Ştia că cel ce se întoarce îi viu, care nu – îi gata...
• Da l-au prins şi l-au dus la judecată şi-l ceatără procurorul: „De ce-ai întrat la om şi te-ai îndurat de i-ai luat vaca, că are copii...” „Tovarăş procuror, eu de atîta am întrat că am ştiut că dacă n-a să mă prindă, am să-i mănînc vaca şi am să-mi scap zilele, da dacă mă prinde, mă bagă la puşcărie, o să mă hrănească cu te miri ce acolo şi tot n-oi muri de foame... Da acasă mor, îs gata...”
• „Bade Ghoerghe, i-al şi pe al meu, - da el mai era încă viu, omul cela. – Ia-l şi pe al meu la ţintirim, că pînă-n seară n-o mai duce şi n-am bani să plătesc special pentru dînsul”. Ce era să facă Gheorghe ? S-a oprit, a încărcat omul cela care pînă la ţintirim a şi murit.