Nu încetez să mă mir de prostia unora care-s mulţi.

Prietenii nu mă cred că eu serveam cîndva apă din robinet. Ei beau doar coca cola.  Mergeam ieri pe stradă, căldură insuportabilă, şi mi-am amintit de cum îmi potoleam setea la izvor atunci cînd eram copil. Şi mă uit la dibiloizii pe lîngă care trec în fiecare dimineaţă. Ei n-au avut niciodată această plăcere.

Dar ce pîine gustoasă făcea mama! Mirosul acela de cuptor. Dar ce pampuşte gustoase ieşeau din acea pîine. Dar ce gustos era laptele proaspăt! Dar ce frumos mirosea fînul!

Am schimbat toate astea pe apă cu fluor (rămîi fără dinţi dacă o bei), pe asfalt fierbinte şi sunet de sirene de maşini, pe oameni grăbiţi care merg pe stradă fără a se uita prin părţi şi ascultă la aipod.

Ştiţi că evreii au criză de apă în Israel? Se spală unii şi cu un pahar de apă pe tot corpul, mai ditamai decît cosmonauţii.

Probabil din cauza crizei de apă, evreii se scaldă în mod tradiţional în aşa numitele micve – nişte piscine în care apa se schimbă foarte rar, odată pe an.

În aceste micve se spală femeile în timpul şi după menstruaţie. Tot în aceste micve se cufundă vasele de bucătărie confecţionate de neevrei (neevreii spurcaţi fiind).

Vă voi spune un secret. Adevărata bogăţie pe lume nu-i petrolul, cum lasă unii să se înţeleagă. Adevărata bogăţie e apa. Ea devine din ce în ce mai puţină din cauză că atunci cînd se scoate petrolul se pune apă în golul din pămînt. Astfel a ajuns marea Aral un lac păcătos, iar marile rîuri seacă văzînd cu ochii. Cînd nu va mai fi apă, ea va ajunge la preţul aurului. Atunci vă veţi aminti că aveaţi acasă o fîntînă, un izvor, un lac şi un rîuleţ, şi le-aţi schimbat pe toate pentru un aipod, un dvdplayer, un telefon mobil şi o muncă de rob într-o ţară în care copiii voştri vorbesc altă limbă. Iar dacă vă veţi întoarce, veţi descoperi că izvorul şi fîntîna au fost procurate de „investitori străini”.

Ei ştiu în ce trebuie de investit, iar voi daţi munca voastră de un an pentru a primi viză, şi vă întrebaţi cu o faţă deşteaptă: „Dar cui noi trebuim?”, „Cui îi trebuie Moldova?”.

Vreau şi eu un aipod, să ţi-l dau ţie, poate aşa nu vei părăsi ţara şi familia.