Am lipsit un timp. Am vizitat Moldova.
La ultima mea vizită conduceau comuniştii. Acum conducerea e democrată. Nu pot spune cît de mult au făcut democraţii pentru ţară, în schimb pot spune că oamenii sunt mai optimişti. Chiar în ciuda creşterii preţurilor de două ori faţă de cele de la ultima mea vizită.
În centrul oraşului, lîngă universitatea de medicină a apărut o piramidă egipteană cu vîrful tăiat. Mă întreb aşa, pentru mine – dacă egiptenii au ţinut în robie pe evrei, şi presupunem că piramidele au fost construite de evreii robi, de ce evreii desenează şi construiesc piramide peste tot? Au nu-i acest lucru antisemitizm curat?
Vorbind despre antisemitizm, în ultimul timp sunt asaltat de evrei, care mă ameninţă în comentarii cu moartea pentru acuzaţiile pe care le aduc evreilor. Dragi evrei, de ce să răspundem cu răutate? Voi doar sunteţi cel mai blajin popor, voi ştiţi cel mai bine ce înseamnă să fii asuprit. De unde atîta ură? Dacă oi fi greşind undeva – cine nu greşeşte? Fiţi mai toleranţi cu goimea. Nu uitaţi că eu vă fac un serviciu – amortizez reacţia goimii la aflarea adevărului despre voi, îi pregătesc moral, pentru ca să nu vă facă un holocaust adevărat atunci cînd vor afla, de exemplu, că i-aţi amăgit cu un holocaust fals.
Despre Moldova, e o ţară a contrastelor. Are cele mai bune pămînturi din Europa de est, dar preţurile la produsele alimentare sunt mai mari decît în Italia, sau Germania, şi majoritatea produselor sunt aduse de peste hotare. Salariile nu cresc în corespundere cu preţurile, dar oamenii nu vor ieşi nici-odată în stradă să-şi ceară drepturile. Plăteşte Rusiei cel mai mare preţ din Europa de Est pentru gazele naturale, fiind cea mai săracă ţară. În general, oamenii sunt mîndri, pe străzi sunt multe maşini frumoase, copiii au telefon mobil performant, tinerii se îmbracă în haine de import, dar pentru acest lux mulţi trebuie să lucreze peste hotare. Multe s-au schimbat. Cînd eram mic eram gata să stau flămînd şi fără bani, dar să ştiu că mama mea e acasă, şi au fost vremuri mult mai grele. Acum aş da şi un an din viaţă să mai pot sta de vorbă cu ea. Tinerii de azi o ţin pe mama lor departe, ca să-şi poată achita contractul la universitate şi factura telefonului mobil. De lucru fug ca de ciumă – decît să lucreze pentru 200 $ mai bine stau acasă. Dar sunt şi excepţii, aceste excepţii îmi dau speranţe că lucrurile se vor schimba.
