11.16

pe la 8 jumătate mă sunase dmna r. ca de obicei, dormeam. „– dinuţa, dormi ? te-am sculat?” „– da, nu e nimic” (răspunsul ăsta probabil deja la învăţat, pentru că de fiecare dată cînd mă sună dimineaţa, eu dorm!) mi-a zis că dmna a (directoarea) a rugat diriginţii să trimită 2-3 elevi din fiecare clasă la întîlnirea tineretului de la primărie. niciodată nu am putut să o refuz. mi-a plăcut cum a rîs: „- ia-ţi-l şi pe n. ve-ţi fi deja doi şi mai caută o colegă.” (ea e fina lui n)

la 10 m-am întîlnit cu d. pe n nu îl mai sunasem. mă gîndeam că vor fi prea mulţi din liceu ca să mai meargă şi el. iar acolo ce să vezi.......... întîlnire cu partidul democrat din moldova. pff..unii ştiau pentru ce au venit, iar noi două abia atunci ne-am dat seama care e treaba. atunci am înţeles de ce nu mi-a spus exact dmna r ce va fi acolo. probabil credea că nu voi merge. dar am menţionat deja, pe ea nu pot să o refuz niciodată.

era de fapt o întîlnire cu preşedintele consiliul de tineri al partidului democrat. cam aşa ceva. Nu mai ţin minte cum s-au prezentat. prea multe numiri care nu obişnuiesc să le aud des.şi asta pentru că nu-mi place politica. ne-au rugat să ne înregistrăm în lista celor care au venit. am dat toate datele de contact. nume. prenume. telefon fix. telefon mobil............ nu prea m-a bucurat asta.

aşa deci erau veniţi cu scopul de a crea şi aici, la noi în raion, un grup de tineri care mai tîrziu vor adera la PDM. am votat preşedintele la nivel local, apoi am ales biroul . cînd s-au ales cei din consiliu, au întrebat dacă mai sunt doritori. o elevă din liceu s-a uitat la mine şi a zis cu voce tare: „- iaca eu nu înţeleg, de ce d.f. încă tace ?” şi cîţiva din ei: „da, d.f. în consiliu!”. dmna a, care stătea lîngă mine, ştiind că toţi ai mei susţin şi votează pentru PLDM a zis şi ea în voce tare: „ştie de ce tace ea, dar e dreptul ei de a alege”. nu prea frumos...... toţi din oraş îi ştiu pe ai mei şi, respectiv, a cărui partid sunt adepţi, pentru că însăşi ei se implică în toate astea. sunt nebuni după politică. iar eu nu. probabil că aş asculta replici cîteva zile de la ei, ştiind toate ce s-au întîmplat azi. aici nu vorbesc de părinţii mei, ci bunei, nani.. etc.

pot să zic că am rămas nemulţumită.

19.42

m-am plimbat puţin cu n.
întorcîndu-mă acasă am văzut ramurile unui cais ce dădeau peste gard. de jos, tăvălite în praful prin care circulă toată ziua maşinile, mă priveau fructele. şi ce m-am gîndit atunci ?
da, să mori tînără e ceva. şi mie mi-ar plăcea să-şi amintească de mine ca fiind frumoasă, plină de energie, nebună şi visătoare, ci nu bătrînă, îmbrobodită, mergînd încet şi cu faţa melancolică (pentru că bătrîneţea de fapt e o viaţă a amintirilor din tinereţe)