Este criminal să fii fericit? (c)

Revin la aceeaşi tematică globală: invidia ca avangardist al distrugerii umanităţii ca morală.
Potrivit site-ului www.dictionary.com, cuvântul hapiness(trad. eng. fericire) înseamnă:
–noun
1.
the quality or state of being happy.
2.
good fortune; pleasure; contentment; joy.

—Synonyms
1, 2. pleasure, joy, exhilaration, bliss, contentedness, delight, enjoyment, satisfaction. Happiness, bliss, contentment, felicity imply an active or passive state of pleasure or pleasurable satisfaction. Happiness results from the possession or attainment of what one considers good: the happiness of visiting one’s family. Bliss is unalloyed happiness or supreme delight: the bliss of perfect companionship. Contentment is a peaceful kind of happiness in which one rests without desires, even though every wish may not have been gratified: contentment in one’s surroundings. Felicity is a formal word for happiness of an especially fortunate or intense kind: to wish a young couple felicity in life.

—Antonyms
1. misery.

Iată ce răspund oamenii la întrebarea:

Ce te face fericit cu adevărat?

Katya:
Lipsa grijilor si a problemelorpe scurt;o viata linistita alaturi de cei dragi;

RoxaTa:
M`am gandit si eu de multe ori la intrebarea asta si eu cred asa: Bucura`te de orice ti se iveste in cale si fii fericit de orice lucru marunt primit sau cumparat chiar de tine.

kytyna:
Pe mine ma fac fericita lucrurile simple,de exemplu atunci cand sunt suparata devin bucuroasa doar atunci cand “Gasesc” raza aceea de lumina care inlatura intunericul din jurul meu.adica acel cineva caruia ii pasa cine esti tu mai pe scurt un bun prieten,familia sau doar un caine sau o pisica care ma priveste cu ochii blanzi si se alinta…

Oana:
Nu ma cunosc destul de bine ca sa imi dau seama. In general am o stare de multumire,nu cred ca e vorba de fericire. E bine sa stai,sa respiri,sa te uiti in jurul tau si sa vezi ca toate sunt la locul tau. Si pana sa te asezi revin din nou in dezordinea cotidiana. Fericirea e o iluzie!

Observăm o mulţime de păreri, care, într-un final, nu ajung nicăieri. De ce? Pentru că sunt banalităţi.
Poate e un verdict agresiv, dar, totuşi, aceste “fericiri” sau momente de fericire sunt minuscule. De facto, fericirea se produce în organism şi se consumă, e un hormon(endorfina şi serotonina, conform surselor: citynews şi stilfeminin).
Astfel, acesta poate deveni( sau a şi devenit deja) un preparat şi să te facă să trăieşti veşnic fericit.

Am privit zilele astea lungmetrajul Repo Men în care, la sfîrşit, eroul principal intră în comă şi este conectat la un aparat care îl face să trăiscă în vise pînă la sfîrşitul zilelor, adică, un fel de realitate virtuală plină de fericire.

Aşadar, viitorul este plin de fericiri virtuale, create pentru cei care duc lipsă de ea sau celor dependenţi. Fericirea naturală, însă, ce e?

Site-ul apREntice.ro a publicat o istorie interesantă: Povestea omului preocupat și a omului fericit. Sună cam aşa:

În lume există tot felul de oameni. Ca PR-iști, am vorbi despre ei ca despre publicuri diferite. Azi vreau să vorbesc însă despre oameni”¦învățăturile sunt sigură că le veți putea trage oricum și singuri, privind din această perspectivă, a oamenilor diferiți, ca publicuri diferite, cărora trebuie să ne adresăm diferit, prin mesaje specifice.

Povestea omului preocupat și a omului fericit”¦

”¦nu are un început anume. Probabil că am putea spune că a început odată ca niciodată. Pentru că nu a fost, ci incă mai este.
În fiecare an, cu cel puțin o lună înaintea Crăciunului, lumea începe să se agite. Apar luminițe la geamurile magazinelor, apare berea de sărbători, apar scrisorile către Moș Crăciun și nu în ultimul rând, apar articole legate de diverse nemulțumiri în ceea ce privește stilul unora sau al altora de a sărbători Crăciunul ”“ articolele, desigur, sunt ale celor preocupați. Cei despre care scriu, sunt de cele mai multe ori oamenii fericiți.

Oamenii preocupați nu se exprimă însă doar în apropierea Crăciunului. Februarie, luna Sfântului Valentin, este o perioadă la fel de bună. Octombrie cu Halloween-ul, la fel. Pe ei îi preocupă ceva”¦ fie că e soarta individuală a omului, fie că e soarta țării lor și a tradiților de care sunt mândri.

Îi deranjează faptul că de Crăciun oamenii sunt preocupați să se îndoape cu caltaboș și sarmale sau să primească cele mai scumpe cadouri sau să cumpere cel mai des brad”¦ Și chiar dacă de Crăciun există oameni pe care nu îi interesează decât să fie mai buni, să petreacă mai mult timp cu familia și să încerce să fie mai veseli, pe ei oricum îi deranjează ”“ ”De ce au nevoie de o zi specială ca să fie așa? De ce nu sunt în fiecare zi mai buni, mai veseli? De ce e nevoie de Crăciun ca sa facă un dar celor dragi?”.

Ce nu înțeleg ei însă este că în timp ce pe îi macină toate aceste întrebări, într-o altă casă un om este fericit mușcând cu poftă dintr-o sărmăluță caldă, altul este fericit că a primit un cadou de la un prieten, altul este fericit ciocnind un pahar de vin cu familia, altul este fericit pur și simplu privindu-și copilul cum agață un globuleț în brad. Și ce e mai frumos e că, în fericirea lor, nu deranjează pe nimeni. Fericirea lor nu îi face pe alții mai triști, ci face o parte din Univers să zâmbească.

Ok, ”Valentine-s Day” nu își are originea la noi în țară. Dar din nou, ce e rău în a sărbători iubirea? E mai importantă tradiția decât fericirea de care au parte unii în acea zi?

Ne cramponăm în tot felul de probleme și uităm că scopul ultim al oricărei persoane este de a fi fericit. Asemenea într-o campanie de PR, și în viață ne stabilim anumite obiective pentru a ne atinge scopul final. Să avem un job, să avem o persoană iubită, să avem prieteni, toate sunt obiective pe care ne dorim să le atingem pur și simplu pentru că ele ne ajută să fim fericiți!

Și deși scopul este același pentru toți, obiectivele diferă de la individ la individ, pentru că fericirea înseamnă altceva pentru fiecare om în parte.
Cu ce drept să-l judec deci pe cel care de Crăciun este fericit îndopându-se, doar pentră că mie fericirea nu mi-o aduc sarmalele, ci liniștea pe care o simt împodobind bradul cu mama și cu tata? La urma urmei, deși suntem diferiți, suntem la fel”¦amandoi căutăm fericirea.

Atâta timp cât libertatea unuia nu afectează libertatea altuia și fericirea unuia nu este condiționată de tristețea altuia, atunci de ce să fim deranjați? De ce să nu încercăm, în loc să fim preocupați de modul altora de a fi fericiți, să fim și noi înșine fericiți?
Dacă spuneți că ar trebui în fiecare zi să zâmbim și să fim buni, atunci de ce nu faceți și de Crăciun același lucru?