pe culmea orașului în care am zburat
cu aripi improvizate.
părcă am fi fost alții.
în tăcerea desfrînată a nopții
înălțimea ne strîngea la piept.
am pornit de la cap spre umăr
ca să reapărem în decorul închis al orașului.
manechinele dormeau prin case,
iar noi ne-am întins pe cimentul cald al străzii,
în plină noapte.
știi,
e riscant să faci lucruri
pe care nu ai mai îndrăznit să le faci,
dar e și prea plăcut să ieși din limita normalității.
