avionul curge prea lin
așa că mă pălmuiesc
și îmi forțez pleopele
să stea ridicate
peste tot miroase și pute a viață,
iar gîndurile mele obsedate de imposibil
încearcă să ia o pauză
(ideile îmi stau în rînd ca la pîine)
probabil aș deveni un poem neterminat
în care cuvintele sunt clipe,
iar clipele sunt eu
