îmi crapă norii poemului
răstignit în muțenie
cerul nervos de pe buze
ia sălbatic o țigară
și aruncă bulgări de fum
în gura deschisă a cuvintelor
respirațiile umane
din spatele lui
îi produc salivări lirice,
iar șarpele sculptat
în pereții de humă
a trupului meu
îi spun că are
un ochi mort
încep să mă descopun,
ca mai apoi
să mă reculeg din scrumieră.
