Insir cuvinte fara mila pe fiecare rand, pe fiecare pagina, aratand ca viata nu este asa cum o vedem fiecare. Ea este ascunsa in plansul inimii si in sirul viselor noastre.
Tot ce ne inconjoara e doar o picatura de apa, acre cade pe fiecare inima aprinsa de dragoste sau de durere.
Noi nu vedem realitatea sau nu dorim sa o cunoastem… ne este frica poate sa descoperim adevarul crud, dureros.
Acest adevar e soarele care se va stinge, cerul cu stelele lui fermecatoare.
Tu gand, atins de farmecul si lumina vietii sa nu gandesti ca totul este vesnic. Totul intr-o zi se va stinge si undeva in vant foaia scrisa de mine va fi citita de intuneric. Vreau sa cred ca acest intuneric va gasi lumina si va permite continuarea…
O tacere acopera existenta. Un intuneric pune sfarsit reluarii. Un plans stinge frumosul. O durere produce misterul.
Sunt cuvinte care permit refacerea binelui. Stapanirea universului e sfarsitul care nu iarta inceputul…
