Civilizaţia traco-geto-dacică înscrie o nouă etapă în evoluţie la începutul mileniului I a. Chr., cînd asistăm la separarea tracilor septemtrionali. Acest proces a decurs aproape concomitent cu Marea Colonizare Greacă (sec IX-VIII a. Chr.). Contemporanul lui Homer, Hesiodos din Boeţia, ne descrie spaţiul geografic unde vor pătrunde primii colonişti greci din Eufeea: “…pe acolo curge Istrul spumos, care se revarsă în Pontos, sărac în insule şi bogat în peşte…”. Atestămastfel o noză de admiraţie în scriele bătrînului cărturar grec, la fel ca şi în cuvintele lui Homer despre traci, în Iliada.

Se pare că aceste pămînturi au plăcut primilor colonişti greci pentru că, către secolul VII a. Chr.,  în zona pontică îşi desfac mărfurile locuitorii din Milet, care după tradiţie, întemeiază 90 de aşezări, formînd un adevărat imperiu colonial. La început, au fondat “apoikia Histria”, prin anul 657 a.Chr., singur aşezare dintr-un mic golf din apropierea lacului Sinoe. A urmat Olbia (la vărsarea Bugului), Apollonia, Odessos, Tomis, Tyras, precum şi alte aşezări care păstrează pînă azi urme ale grecilor. De fapt, nu se cunoaşte pînă unde au ajuns primii greci, dar în urma descoperirilor arheologice, s-au găsot vestigii antice graceşti pînă în Oltenia de azi, Moldova centrală şi de nord şi Muntenia.

Acestea sunt dovezi ale unui comerţ greco-autohton foarte intens, ceea ce dovedeşte gradul înalt de colaborare economică între cele două civilizaţii. Totdată, aceste conexiuni au fost de la început paşnice, întrucît Herodot ne descrie că “familiile nobile greceşti, îşi aleg un “oikestos” (căpetenie) , care însoţit de marele preot aleg locul pentru aşezare, poartă pe acolo focul sacru şi împart loturi egale coloniştilor.” Uneori, “oikestos” se căsătoreşte cu fiica regelui indigen, şi acest fapt consolidează şi mai mult relaţiile.

Ca dovadă, coloniile pontice nu sunt fortificate, iar necropolele nu sunt folosite în comun, fapt ce ne demonstrează că geto-dacii întreţineau relaţii paşnice cu coloniştii greci. Mihai Manea ne informează că indigenii sunt atestaţi pînă şi în aşezările urbane greceşti – ca de exemplu Histria sau Odessos – unde locuiau un număr mare de geţi. Către secolul VI a. Chr., coloniile sunt fortificate, dar nu pentru că relaţiile s-au înrăutăţit, ci pentru că perşii conduşi de Darius I, organizau acţiuni de jaf în regiunile scitice (514 a.Chr.).

Relaţiile de comerţ dintre greci şi geto-daci au influenţat benefic evoluţia civilizaţiei geto-dacice, în primul rînd, din punct de vedere economic, şi asta pentru că grecii erau foarte corecţi în comerţ, iar mărfurile pe care le exportau erau de bună calitate (din Chios, Efes, Delos, etc.), şi în al doile rînd – pentru că atunci cînd valoarea mărfurilor autohtone (grîne, lemn, blănuri, peşte, miere, ceară, etc.) o întrecea pe cea a grecilor, negustorii elini aveau grijă să întoarcă diferenţa de valoare. Civilizaţia geto-dacă apare aptă de schimburi comerciale deja în secolul VIII a. Chr. La început, autohtonii încă nu-şi aveau propria monedă, iar drahma grecească, care a fost folosită un timp ca monedă de schimb, a folosit ca prototip pentru fabricarea ulterioară a monedelor geto-dacilor.

În schimbul comercial erau interesaţi atît grecii, cît şi membri aristocraţiei tribale băştinaşe, care încep tot mai frecvent să poarte mantie din stofă grecească – ceea ce exprimă impactul pe care l-a avut civilizaţia coloniştilor asupra localnicilor. Totodată, şi comaţii profită de aceste raporturi comerciale, pentru că erau principalii producători ai mărfurilor pe care le preferau grecii. În jurul anilor 500 a. Chr., “Dunărea, pînă la confluenţa ei cu Siretul era o apă grecească…” (V.Pîrvan) – ceea ce dovedeşte amploarea colonizării greceşti. Influienţa grecească a fost hotărîtoare, în speciala asupra organizării social-politice a autohtonilor, influienţînd în mod direct dezvoltarea uniunilor tribale şi a apariţiei robiei în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Către secolul IV a. Chr., ideea Adunării Populare este preluată de către căpeteniile getice, iar iar în jurul anului 300 a. Chr., regele Dromichaetes convoacă această Adunare, pentru a decide soarte lui Lisimach. În apropierea Tulcei şi-a extins influienţa regele Mosconos, care este numit în izvoarele numismatice “Basileos, fapt de demonstrează influienţele eline în organizarea politică a geto-dacilor.

Este imprortant să menţionăm că şi civilizaţia geto-dacică îşi avea un anumit grad de evoluţie, fiind capabilă să-şi însuşească valorile greceşti. H. Daicoviciu, V. Cubolteanu şi chiar Radu Vulpe susţin că a existat şi o influenţă spirituală, întrucît există mai multe zetăţi de origine greacă în religia geto-dacică. Totodată, această influenţă a fost reciprocă şi întîlnim şi multe zetăţi de origine tracică în mitologia greacă (Orfeu, Dyonissoss sau Hipocrates).

Constatăm deci, că la baza acestor relaţii paşnice au stat informaţii mai vechi despre civilizaţia tracică, în care aceasta este prezentată ca şi capabilă să-şi fixeze propria evoluţie. Către secolul III a. Chr. în anumite regiuni pontice relaţiile se înrăutăţesc, întrucît asistăm la prima încercare de sinteză politică a triburilor geto-dacice. În acest context, unul dintre căpeteniile gatice, Zalmodegikos, pustieşte Histria şi ia în przonierat vreo 60 de locuitori şi bunuri. Situaţia a fost aplanată doar după ce cetatea grecească a recunoscut supremaţia regelui get. Este perioada de răspîndire a elinismului în întreg spaţiul oriental, şi dacii au fost integraţi spre  folosul lor în această arie.

Către secolul II a. Chr. nucleul politic se modifică, transferîndu-se spre munţi, din cauza expansiunii romane. Din această cauză, în izvoarele scrise şi nescrise nu mai apar informaţii cu privire la relaţiile coloniştilor greci cu geto-dacii. Această situaţie a continuat pînă în vremea lui Burebista, care între anii 55-48 a.Chr. a supus oraşele pontice, fapt ce a avut un răsunet continental, după cum scrie Strabo.

Relaţiile comerciale au fost şi în interesul metropolelor, pentru că ele devenise importante centre meştegugăreşti şi importante centre de venit, ce au consolidat îmn secolele V-IV Liga Ateniană. Influenţa grecească s-a materializat în periodizarea istoriei tracilor, întrucît etapa secolelor VIII-II a.Chr. este numită elenistică. Impactul acesto relaţii a fost însemnat mai ales pe plan cultural, deoarece cei mai însemnaţi cătrurari ai timpului au lăsat ştiri despre geto-daci: Herodot din Halicarnas şi Thucydides s-au referit la origine şi spaţiu, Xenofon le-a admirat capacităţile militare, Platon – pe cele medicinale, iar Strabo ne-a subliniat unitatea lingvistică şi a caracterizat prima etapă a genezei statale. Diplomatul Acorneon a fost unul dintre apropiţii lui Burebista, iar legile Beligines şi-au avut la bază conceptul lui Solon.

Geţii au învăţat de la greci prelucrarea teracotei, a oglinzii, şi a pietrei. La fel, şi grecii au fost influienţaţi oarecum de către civilizaţia geto-dacă. Conexiunile dintr geto-daci şi coloniştii greci şi-au avut avantaje reciproce, formînd în ansamblu o civilizaţie balcanică, care va forma ulterior leagănul civilizaţiei est-europene.