Au trecut vreo 24 de veacuri de cînd strategul militar chinez Sun-Tzu şi-a elaborat tactica războinică de luptă. Aceasta a rămas în istorie ca o adevărată artă a războiului, iar utilizată cu măiestrie, aceasta poate da rezultate neaşteptate în schimbul unor cheltuieli minime.

Conform lui Adam Smith, părintele capitalismului mecanicist, sunt două metode prin care poţi subjuga un popor: distrugerea prin război direct şi subjugarea prin datorii. La aceste două metode, putem adăuga încă una: lupta cu inamicul prin înşelătorie, materializată în tezele războinice ale lui Sun-Tzu.

Vom vedea împreună în ce constă această artă înşelătoare de război, punct cu punct. Totodată, voi încerca să arăt corelarea dintre fiecare punct şi modul în care acesta este pus în aplicare îm zilele de azi.

1.”Discreditaţi tot ceea ce merge bine în ţara inamicului.” În acest sens, un rol aparte îl joacă mass-media, sau mijloacele de informare în masă. Acestea pot fi folosite cu uşurinţă de către unele grupuri de interese, care doresct destabilizarea unei situaţii într-o anume ţară sau organizaţie. Să nu ne mirăm astfel, de unde apar canale TV sau ziare care se intitulează “libere şi ecihdistante”. Rolul acestora este de a semăna vrajbă, ură şi neînţelegere în interiorul unui grup, organizaţii, stat. Este o metodă perfidă de a influenţa masele, şi de cele mai multe ori este pusă în aplicare de indivizi care au scopuri meschine, şi care promovează o luptă ascunsă. Aşa se întîmpla în primii ani din istoria României interbelice. Ziarele Opinia, Lupta, Dimineaţa, ş.a., controlate din umbră de cei care urmăreau destabilizarea situaţiei complicate din acei ani, făceau exact ceea de se spune în primul punct al lui Sun-Tzu: discreditau tot ceea ce merge bine în România. Acelaşi lucru se petrece şi azi. De exemplu: presa mondială aflată la cheremul grupurilor de interese,  a alansat un atat foarte perfid de criticare a situaţiei din Iran, unde pesemne, este o dictatură ultra-religioasă. Dar, ca atare, aceasta nu este decît o intenţie diabolică de a destabiliza situaţia internă în practic singurul stat independent de pe glob: Iranul.

2. “Implicaţi reprezentanţii claselor conducătoare ai ţării inamice în afaceri dubioase. Distrugeţi-le reputaţia şi, la momentul potrivit, supuneţi-i dispreţului propriilor concetăţeni.” Cred că aici nu mai încape loc de discuţii. Istoria este plină de cazuri cînd conducători ai unor state au fost implicaţi relaţii dubioase. Consider că, prin acest lucru se urmăresc două scopuri: fie denunţarea ulterioară a acestor conducători în faţa poporului, pentru a crea destabilizarea situaţiei interne şi pentru a slăbi încrederea în rîndurile acelui popor; fie pentru a-l şantaja pe acest conducător corupt. Nu cred că există azi vreun conducător de stat care să nu fie implicat în afaceri dubioase, şi care să fie prin urmare şantajabil de către grupurile de interese oculte. Vreţi un mic exemplu? Bine. Actuala conducere de la Chişinău, este implicată pînă la gît în afacerea vînzării pămîntului arabil basarabean cetăţenilor străini. Aceasta este o afacere destul de dubioasă. Atîta timp cît totul va merge bine, nu se va auzi despre această afacere. În schimb, atunci cînd se va dori schimbarea clasei politice de la Chişinău, doar se vor face publice aceste date, şi vor mai apărea cîteva telviziuni “libere şi echidistante”, şi totul va decurge conform planului celor care vor să ne zdrobească.

3. “Utilizaţi creaturile cele mai ticăloase şi mai abjecte.” În lupta aceasta perfidă pe care o duc inamicii, uneltele sunt la fel de ticăloase şi perfide. Ei se folosesc de minciună, trădare, dezbinare, slăbiciunea duşmanului. Este şi clar că în scopuri perfide nu se vor utiliza mijloace dumnezeieşti… Cei care pun în aplicare acest punct, se folosesc nemijlocit de dictonul machiavelian: “Scopul scuză mijloacele”.

4. “Răspândiţi discordia şi conflictele între cetăţenii ţărilor ostile. Întărâtaţi-i pe tineri contra bătrânilor.” Care ari fi oare rostul atîtor curente literare, atîtor curente artistice, atîtor partide politice? Pentru ce nouă atîtea curente de opinie? Ne sunt oare folositoare aceste discordii între ai noştri? Desigur că nu. Această tactică face parte din lupta perfidă pe care duşmanii o duc contra unui popor liber, iar noi ne înscriem în cazul dat, în a doua categorie. Iar despre a doua parte a acestui punct, putem observa cu uşurinţă cum în majoritatea ţărilor din lume, tineretul este total “rupt” de relaţiile cu bătrînii. Mai bine spus, se utilizează perfect zicala “dezbină şi conduce”. Iar acest lucru se observă în majoritatea statelor care nu demult erau independente. Din păcate, odată cu dezbinarea societăţii la nivel naţional sau familial, aceste state, fiind dezbinate, au devenit mai uşor de condus de către promovatorii democraţiei.

5. “Ridiculizaţi tradiţiile adversarilor. Discreditaţi-le luminătorii de conştiinţă.” Acest procedeu mai poate fi numit atac civilizaţional. Este utilizat pe larg încă din perioada modernismului. Şi mai cu seamă, este utilizat de cei care promovează democraţia, multiculturalismul şi socialismul. Altfel spus, Occidentul a utilizat din plin această tactică contra civilizaţiei ortodoxe (din care facem parte şi noi). Eficienţa acestei tactici poate fi încercată în practică. Iar acesta ne spune că anume popoarele cărora le-au fost ridiculizate tradiţiile şi cărora le-au fost discreditaţi luminătorii de conştiinţă au fost înfrînte mai uşor. Mihai Eminescu, Corneliu Codreanu, Radu Gyr, Nae Ionescu sau Nicolae Paulescu, ei ci toţii au fost limitaţi şi ignoraţi de opinia publică “românească”, cu toate că erau adevăraţi înainteşi ai neamului. În schimb, poporul jidov, cu toate că are nişte tradiţii mizere, iar marile sale personalităţi nu sunt decît nişte criminali, a reuşit să-şi păstreze intacte “valorile”, iar aceasta i-a permis să reziste în condiţii istorice vitrege.

6. “Induceţi în eroare inamicul, spre a-l conduce la temporizare.” Acest punct este oarecum asemănător cu primul. Atunci cînd induci în eroare adversarul, îl poţi manipula şi îl poţi învinge mai uşor. Şi iarăşi mass-media joacă un rol important. Ea ne vorbeşte de chestiuni lipsite de sens, face scandal din nimicuri, analizează subiecte plictisitore. Spre exemplu, azi, cînd în România se vinde pămînt străinilor, cînd marile corporaţii transnaţionale îşi bat joc de economia acestui stat şi cînd minorităţile au mai multe drepturi decît românii, presa”liberă şi echidistantă” se învîrte în jurul unor subiecte de răsul cîinilor: activitatea lui Gigi Becali, cu ce se mai ocupă fotbaliştii de la Steaua în timpul liber, care îi ultima curvă a cutare om de afaceri, etc. Astfel, societatea este abătută de la adevăratele evenimente care se întîmplă în ţară, şi este limitată la o mulţime de ştiri care incep în felul următor: “Şocant…”

7. “Perturbaţi, prin orice mijloace, intendenţa, aprovizionarea şi funcţionarea armatei inamicului.” Se ştie că un stat lipsit de armată, fie el cît de bogat, este uşor de cucerit. Un stat care dispunde de o armată slăbită şi în care intră doar cine vrea (aşa cum este exemplul R. Moldova sau României), este mai degrabă o caricatură de stat. Distrugerea armatei inamicului constiuie un vis de aur pentru duşmanii unui stat. Mai mult, acesta constituie visul de aur al masoneriei, acestă ciumă nevăzută care distruge naţiunile libere. Iar din experienţa istoriei, ştim care a fost soarta statelor care şi-au distrus treptat armatele: au fost cucerite, încet dar sigur de puteri militare străine. Este exemplul ţării noastre, care nu este în stare să opună rezistenţă armată nici unui adversar. Este cazul României, care încet, încet a fost ocupată de forţele NATO. Este exemplul României interbelice, care se îngrijea mai mult de stare tehnică a militarilor comunişti spanioli decît de propria armată. Iar lista poate continua.

8. “Slăbiţi voinţa luptătorilor inamici prin cântece şi melodii senzuale.” Stai acum şi te gîndeşti: care ar fi rostul exploziei de stiluri de muzică, care de care mai deocheate? Rock, rap, pop, dance… Nişte miorlăituri care nici nu au vreo legătură cu civilizaţia noatră. Mesajul acestei muzici străine parcă este acelaşi: “viaţa e frumoasă” “totul este bine” “relaxează-te”. Iar tineretul nostru, cel care ar trebui să ia la momentul potrivit armele în mîini şi să facă prăpăd din armatele inamice, se relaxează iar voinţa de a se jertfi pentru ţară le scade. Ce-şi doresc altceva duşmanii noştri decît ca noi că avem un tineret care să se lase adulmecat de muzica lor smititoare.

9. “Daţi inamicului fete şi băieţi tineri pentru a-i lua minţile, dar şi jad şi mătase pentru a-i zgândări ambiţiile.” Prin astfel de tactici, are loc deznaţionalizarea şi spălarea pe creier a inamicului. Acesta este ameţit de “frumuseţile” acestei lumi, şi se limitează doar la plăcerile personale. În acest caz deja nu mai poate fi vorba de spirit de solidaritate sau spirit de jetrfă. Preocuparea omului de rînd nu mai rămîne lupta pentru idealurile naţionale, sau pentru păstrarea vie a flăcării credinţei strămoşeşti, ci se transformă în preocupări ridicole: cît mai multă avere să agonisească, să trăiască cît mai multe experieţe smintitoare, să primească cît mai multă plăcere trupească. Pentru a face o corelare, astăzi, mijloacele utilizate întru smitirea adversarului sunt: drepturile cetăţeneşti, democraţia, televizorul, moda, invenţiile tehnice, drogurile. Iar, ca să vedem consecinţele acestei tactici perfide, întrebaţi pe tinerii basarabeni dacă mai sunt gata să meargă pe front pentru a-şi apăra liberatea, aşa cum o făceau strămoşii noştri? Majoritatea vor prefera traiul liniştit şi lipsit de griji de acasă.

10. “Fiţi generoşi în promisiuni şi recompense pentru informaţii.” Sau, altfel spus, iubeşte trădarea şi urăşte trădătorii. Prin aceeasta se încurajează cea mai dezonorantă practică a omului: trădarea. Ea constă în valorificarea slăbiciunii materiale a unora din tabăra inamică. Atunci cînd cineva se arată disponibil să-şi trădeze neamul, Sun-Tzu ne îndeamnă să fim generoşi în promisiuni, pentru a obţine maximului de beneficiu. Din păcate, istoria nostră este plină de asemenea cazuri perfide, ceea ce ne-a adus o mulţime de necazuri.

11. “Infiltraţi-vă peste tot spionii. Bazaţi-vă pe trădătorii care se găsesc în rândurile inamice.” Acest punct este aproape identic cu precedentul şi se referă la aceaşi tactică: valorificarea slăbiciunii inamicului.

12. “Făceţi-l pe adversar să creadă că mai există o posibilitate de a se salva. Apoi, LOVIŢI.” Ceva de acest gen a avut loc între anii 1989-prezent, cu întreg spaţiul est-european. Odată cu revoluţiile anticomuniste de la sfîrşitul anilor ’80, toate statele post-sovietice au beneficiat aparent de şansa de a se salva de trecutul negru. Aceasta a fost doar liniştea dinainte de furtună. Imediat au venit privatizările ilegale. Economia şi viaţa socială a acestor state au fost distruse. Au venit nenumăraţi experţi străini care ne-au “sfătuit” să ne integrăm în NATO sau UE. Alţi experţi ne “sfătuie” să mai facem cîte un împrumut de la FMI. Şi tot aşa. În aceşti ani, dacă e să calculăm după tactica lui Sun-Tzu, suntem în ultima etapă a smintirii noastre de către duşmani, iar primile lovituri îşi fac simţită prezenţa.

Noi, ca popor, suntem în situaţia în care un duşman utillizează tactica lui Sun-Tzu contra noastră. Dar o utilizează din gros, în timp ce mass-media “liberă şi echidistantă” tace. În această situaţie, rămîn cu o dezamăgire şi cu o uşoară bucurie. Uşoara bucurie vine de la faptul că poporul român niciodată nu a utilizat aceste mijloace perfide pentru a-şi atinge unele scopuri, limitîndu-ne mereu la o apărare creştinească. Iar dezamăgirea vine de la faptul că noi suntem în situaţia unui popor abuzat prin tactica lui Sun-Tzu, iar şanse de scăpare din situaţia dată sunt foarte puţine. Una dintre ele ar fi revenirea noastră la valorile autentice şi la firea noastră de români creştini. În orice caz, eventuala schimbare va avea loc destul de greu.