23.58
departe de rutina nimicului
( poate însă greșesc.. )
am vorbit despre viață
și mi-a plăcut mina care a făcut-o zicînd :
păi asta e viața –
lucruri interzise
ce caută a ieși din normalitate.
mi-a analizat picturile.
m-a rugat să-i explic tăcerea infinitului
scrisă pe spatele meu
(printre fluturi și zmei).
nu pricepe multe în poezie,
dar cînd spune unele lucruri,
le spune a naibii de frumos
***
la miezul nopții mi-a sunat.
am rîs pentru că
i-a trecut somnul și vroia să ieșim.
***
era înnorat.
dar în cîteva minute,
seninul furase întinderea palidă
și aștrii au ieșit la parada nocturnă
să ne cînte inimile
- au apărut pentru tine.
readuci tuturor gustul rodiei galbene.
***
crede în extratereștri
și spune că e stupid omul ce
afirmă că viață există doar pe pămînt.
***
vine ziua plecării.
cădere în eternitate.
îl leagă la ochi și-i zice că
acum va pleca.
(discutam despre sweet november.)
– eu nu m-aș încumeta să plec atît de ușor.
doar te iubesc.
– și cine-ar suferi mai mult,
ea care pleacă
sau el care rămîne ?
– ea? moare.
sufletul lui e un dezastru.
– de colo de sus ea îl privește
știind că în curînd se vor întîlni.
va veni timpul să urce .
..
– da, ai dreptate. îl privește.
