: P
azi m-am sculat pe la 9. da! insomnia ceea teribilă!
nu e în stilul meu să dorm doar cinci ore în timpul vacanței.
(n-o să plictisesc prin a înșira nimicuri.. sau poate chiar mă greșesc.. )
trebuia să merg la n. să-l ajut cu mîncarea un pic. de sigur nu la circuitul lingură-stomac, ci la gătit xD
am trecut pe la farmacia de pe bulevard să iau o cremă, pentru că atitudinea farmacistului de lîngă spital (iar eu trăiesc lîngă spital) nu mi-a plăcut ieri
cînd mi-a zis că 50 de pastile mă costă 32 de lei, am întrebat de parcă automatizată cît o să mă coste jumătate.
știu că am părut naivă cînd am făcut-o, dar mă gîndeam la altceva. zburam probabil.
răspunsul brutal: împarte la doi, nu prea mi-a plăcut.
și cum de oare reușesc alții atît de ușor să modifice o bună dispoziție a celui cu care conversează în una atît de tristă.
mi-am promis să nu mai merg acolo, chiar dacă voi fi nevoită să fac un drum mai lung pînă în centru :P
și ce ?
așa sunt eu cînd mă atinge rău cineva
la n. nu era lumină și nici apă. trebuia să așteptăm pînă apare, de altfel nu puteam face nimic.
răbdarea însă aici nu a cutezat să vină.
am făcut totul cu o sticlă de apă plată .. și chiar a mers.
5 minute în bucătărie, 10 pentru lupte xD
da lupte între noi doi.
am vorbit despre lucrurile intrezise :P și mi-a plăcut mina care a făcut-o zicînd : păi asta e viața – lucruri interzise ce caută a ieși din normalitate.
mi-a analizat picturile de pe burtică și spate xD
cînd eram încă acasă, mama în glumă luase un stilou să-mi facă un semn și timp de aproape o oră m-am ales cu un chip de fată, cu o inimă săgetată, cu un fluture, cu flori, cu zmeu, cu o navă și cu multe-multe versuri
(hahaha xD )
3.41
am rîs pentru că mi-a sunat n. i-a trecut somnul și a zis să ieșim. știu, era cam tîrziu la 12 să ies din casă, dar încrederea mamei și faptul că tata dormea a mers xD
am revenit după o pauză de aproape 4 ore și iar cu nesomn (
nu știu ce e cu mine.
mi-oi fi pierdut pe undeva capacitatea de a dormi...
cînd abia ieșisem, cerul era înnorat și nu se vedeau stele.
în cîteva minute, de parcă ar fi fost intenționat, devenise senin și aștrii au ieșit la parada nocturnă să ne cînte simfonia iubirii
n. a zis că au apărut datorită mie și! nu doar noi ne putem bucura privind înaltul. spune că am readus tuturor plăcerea de a se delecta cu rodia galbenă a raiului.
e a 3 zi probabil cînd vedem avioane la o distanță foarte mică. și de fiecare dată suntem pe strada mea. ciudat și frumos de fapt.
crede în extratereștri și consideră stupidă ideea că viață există doar pe pămînt, pentru că omul cu siguranță nu e posibil să cunoască tot.
o f bolnavă incurabil și un b, pentru care timpul nu e decît bani, se îndrăgostesc. după un timp începe să se simtă foarte rău și vine ziua plecării. plecării într-o altă lume. îl leagă la ochi și zice că acum va pleca. discutam despre sweet november.reproduc:
d. – eu nu m-aș încumeta să plec atît de ușor.
n. – nu ai pleca de lîngă mine știind că urmează să mori ?
d. – nu. nu aș pleca. doar te iubesc.
n. – și cum crezi cine suferă mai mult, ea care pleacă sau el care rămîne ?
d. – ea moare. nu mai e rațiunea care să gîndească că iubește. el rămîne într-o stare dezastruoasă.
n. – de colo de sus ea îl privește știind că în curînd se vor întîlni. va veni timpul să urce . doar el nu e atît de motivator. suferă.
d. – da, ai dreptate, îl privește.
m-a rugat să-i explic tăcerea infinitului scrisă pe spatele meu. nu pricepe multe în poezie, dar cînd spune unele lucruri, le spune a naibii de frumos xD
așa îl iubesc eu :P
e 4.22 deja.
am scris puțin, dar au trecut deja 40 de minute.
în fine, nu contează.
sper azi să dorm :(
mîine transform rîndurile în poem
aș face-o acum, dar simt că nu voi fi în stare
pleoapele îmi cad
