îmi dă tîrcoale prin gînduri
aruncînd conștiință trează
în ochii mei ieșiți din orbite
de-atîta oboseală
am visat prea mult cu ochii deschiși,
iar iluziile nu mai încap pe rafturile secrete ale inimii.
caut să trec de partea cealaltă a lumii (iraționale)
și citesc din Perimetrul cuștii de Butnaru
(“cărțile ard înainte de a fi scrise,
iar cuvintele tac, ca într-un coșmar,
înainte de a fi rostite.”)
mă taie în bucăți de carne vie
stupiditatea oamenilor,
dar încerc să mă limitez la idei mute
pentru că vreau să dorm.
număr pînă peste 200 și
pierd rîndul.
mă tot gîdilă cu muchii de cuțit
realitatea.
