Pe fonul cerului cufundat
în melodioasa tăcere a nopții de vară,
luna încîntată ne surîde iubirii.

Noi dansăm cu îngerii
pe o balustradă a misterului
și nu ne pasă că cineva s-ar opri aici
să ne privească.

Euforia dulce din sîngele nostru
i-a contaminat rochia de nebunie ușoară.

Flămînzi de imposibil,
privim luna trecută-ntr-o caisă
a pomului din mijlocul raiului
pe care am vrea să ne năpustim
să-i sorbim buzele!
să-i mușcam pieptul!
să-i aruncăm miezul
ce-i ascunde intimitatea
și s-o dezgolim pînă la gînduri!
ca seva ei de lebădă
să ne curgă pe trupurile
în care veșnicia popează
rînduri în stil poetic.