Tracii
1. Aspectul istoriografic al genezei tracilor.
2. Tracii în viziunea autorilor antici.
3. Spaţiul geografic al răspîndirii neamului tracic.
4. Periodizarea istoriei Thraciei antice.
5. Culturi materiale tracice. Cultura Cucuteni-Tripolie.
6. Evoluţia activităţilor economice la traci.
7. Structurile sociale ale tracilor.
8. Organizarea politică a neamului tracic.
9. Moştenirea istorică a tracilor.
10. Concluzii şi încheiere.
1) În mileniul II a. Chr. comunităţile eneolitice europene au cunoscut un proces transformator care a modificat temelia etnică a bătrînului continent. Se nasc astfel noi ansambluri de culturi materiale, ce poartă fie nume geografice, fie titluri atribuite de către vecini – este cazul tracilor (thrax) etichetaţi astfel de către ahei.
Cea mai discutată problemă în istoriografie ţine de originea şi locul constituirii etniconului tracic:
* unii istorici cred că tracii s-au constituit din triburile “Hava”, care au migrat în secolul XI a. Chr. din sud-estul Ungariei de astăzi.
* alţi cercetători consideră că constituirea s-a făcut prin migraţia triburilor dinspre vest şi sud-vest.
* cel de-al treilea grup consideră că tracii erau deja în neolitic în peninsula balcanică.
Cea mai recunoscută ipoteză printre cercetători este considerată cea a profesorului bucureştean Morintz, care susţine că tracii s-au constituit în epoca metalelor, definitivînu-şi procesul în Halştat, iar spaţiul cel mai probabil implicat în acest proces a fost Banatul sîrbesc şi românesc. Perioada în care s-a format civilizaţia tracică, reprezintă prima etapă a epocii fierului, cea care a urmat epocii bronzului şi a precedat cultura “La Tene”.
2) În istoria scrisă a lumii, tracii ajung prin intermdiul marilor cărturari greci. Primul care a elucidat tracii a fost poetul antic Homer: “…aceştia erau în frunte cu regele lor Rhessos, care stătea într-un car ferecat în aur şi argint, tras de nişte cai albi ca zăpada şi iuţi ca vîntul. Ostaşii poartă nişte arme, pe care numai zeii sunt demni a le purta…” (Iliada, IX 4-6, 72; X 420-427).
Concluzie: 1. Măsurînd cu dimensiunea timpului (povestirile lui Homer se referă la războiul troian din 1235 a. Chr.), putem afirrma că tracii sunt unii dintre cele mai vechi popoare europene.
2. Sunt un popor bogat, de vreme ce aurul şi argintul era prezent în tehnica lor militară.
3. Grecii nu numai că îi cunoşteau pe traci, dar şi le apreciau armele, iar ulterior V. Cubolteanu, menţionează că la concursul în cinstea lui Patrocle, biruitorului i se dădea un paloş tracic, bătut cu patru cuie de argint.
Un alt grec, care a închinat rînduri tracilor este Herodot: “…neamul tracilor, e cel mai numeros din lume după indieni, şi dacă ar fi fost uniţi, ar fi fost de neînvins…” (Istorii, V, 3).
Concluzie: regretul lui Herodot a fost elucidat în lucrarea lui I. Niculiţă, care ne spune că existau circa 100 de triburi tracice: ihni, idili, tribali, geţi, crobizi, carpi, odrizi, tyrageţi, daci, etc.
3) Tracii populau un teritoriu foarte vast, integrat în: Estul Mării Negre pînă în bazinul Wardaro-Morav şi Dunărea de mijloc; şi de la Marea Egee la sud, pînă la cursul superior al Nistrului. Întru-cît se extindeau pe un spaţiu atît de vast, tracii se împărţeau în două ramuri: de Nord (Septentrionali) şi de Sud (Meridionali), delimitaţi prin Munţii Balcani. Astfel, geto-dacii se integrau în dacii septentrionali.
4) Istoria Thraciei este periodizată de istoricul Mihai Manea ca limită minimă în mileniul III-II a. Chr., şi limită maximă: secolul VIII a. Chr. În acelaşi timp, istoricul Vitalie CUbolteanu ne propune o altă periodizare:
a) Perioada dezvoltării autohtone (din mileniul III-II a. Chr., pînă în secolul VIII a. Chr.)
b) Perioada elenistică (între secolele VIII – II a. Chr.)
c) Perioada romană, în care civilizaţie romană dispare, contopindu-se cu romanii (sec. II a. Chr. – sec. V p. Chr.)
5) Civilizaţia tracică s-a constituit ca un etnonim sub o nouă cultură materială, care a evoluat din culturile Dudeşti, Hamangia, Cucuteni-Ariujdi-Tripolie şi Boian. Astfel, cele mai cunoscute culturi tracice sunt:
* Cultura Hava-Holyagrad (în Ardeal şi Transcarptia).
* Cultura Babdag (între Dunăre şi Nistru).
* Cultura Beloozersk (la Est de Nistru).
* Grupul monumental Insula Banului (între Carpaţi şi Dunăre).
* Grupul Cozia-Stoicani (între Dunăre şi Prut).
* Grupul Saharna-Solonceni (între Prut şi Nistru).
Cultura Cucuteni-Tripolie. Aceasta este una dintre cele mai vechi şi originale culturi din Europa veche, pe care cercetătoarea americană Linda Ellis o consideră “unicat în Europa de 5 000 de ani.” S-a manifestat prin tehnica picturii înainte de ardere, vase originale (cupe, fructiere, cratiţe, binoclu), şi culoarea neagră obţinută dintr-un oxid natural la peste 1000 de grade Celsius. Elementele zoomorfe şi geometrice de înfrumuseţare a vaselor, ilustrează gustul estetic al acestei civilizaţii, ce datează cu mileniul IV a. Chr.
6) Principalele îndeletniciri ale tracilor erau: agricultura, creşterea animalelor şi meşteşugăritul. Îmn procesul agricol, ei creşteau cereale, cultivau viţă-de-vie, in sau usturoi. În acelaşi timp se ocupau cu creşterea cailor, oilor, vitelor, porcilor. Iar dintre ocupaţiile meşteşugăreşti putem enumera: olăritul, torsul, ţesutul, metalurgia (mai ales în zonele Arad, Buzău, Prahova). Pe lîngă acestea, tracii mai aveau şi îndeletniciri secundare, precum ar fi: vînatul, pescuitul sau albinăritul.
7) Adîncirea stratificării sociale se observă încă în vremea lui Homer:
- aristocraţia tribală (militară, sacerdotală).
- oameni liberi (agrcultorii, păstorii, meşteşugarii).
- negustorii (care încep a se evidenţia în epoca fierului.
Remarcăm un fapt destul de important: tracii nu aveau robi, iar robia era considerată la dînşii un păcat).
Primele formaţiuni politice, ca structură de regat, datează tocmai cu secolul V a. Chr. şi sunt atribuite geto-dacilor sau odrizilor.
9) În istoria lumii tracii s-au evidenţionat printr-o bogată moştenite, atît materială cît şi spirituală:
* tracii pot fin consideraţi printre primii agricultori din Europa, întrucît Vitalie Cubolteanu susţine că pe teritoriul Thraciei a fost găsită cea mai veche aşezare de agricultori din Europa.
* tracii sunt consideraţi inventatorii vinului, iar grecii chiar ne-au transmis numele primului vinificator trac: Eupolp.
* grecii au împumutat de la traci mai mulţi zei: Dionissos, Orfeu, Heros, Demetra, Ares, zeul medeicinei – Euscalp, precum şi multiple denumiri de plante medicinale (circa 70 la număr).
* de origine tracică sunt: vestitul istoriograf Thucydides, strategul Miltiade, şi marele rege Rholess.
* românii au moştenit de la traci portul naţional: căciula ţuguiată, opincile, brîul lat şi cămaşa bărbătească despicată lateral.
* tracii sunt consideraţi inventatorii fluerului, a naiului, şi după părerea lui Iordanes, şi a chitărilo, după melodia cărora se oficia serviciul divin în sanctuarele tracice.
* în ornamentică s-au păstrat pînă azi elementele tracice: zig-zagul, spirala, bradul.
* în artele plastice, s-a păstrat imaginea călăreţului trac, preluat de Biserica Ortodoxă pentru a-l înfăţişa pe Sf. Gheorghe.
* de la traci ne-a rămas hora, căluşarii, precum şi dansurile mitice: pluguşorul (de invocare a fertilităţii) sau paparudele (de invocare a ploii).
* în limba română s-au păstrat circa 150 de cuvinte de origine tracică: copil, băiat, mire, moş, bucurie, zestre, bordei, stînă, baci, strugure, brad, zer, urdă, etc.
10) Astfel, această splendidă civilizaţie apreciată atît de semenii lor, cît şi de contemporani, înscrie neamului românesc printre autohtonii Europei, iar noi ca popor, datorăm foarte multe tracilor.
