o criză demelancolie.cît de indecişi suntem, de inexacţi şi incompleţi. am ieşit afară.amprivit cerul-refugiul meu.luna se ascundea după crengi timidă şi palidă ca unfelinar în zilele de iarnă. mi-am adus aminte de cuvintele marianei: ,,aş vreasă fiu stea,văzută de toţi şi neposedată de nimeni”-aş vrea...amintirile şi-aufăcut cuib în mine.nu ştiu de ce? poate aerul acesta de seară mă tulbură. o să-mi interzic să mai ies seara afară. o să închid şi geamul. şi melodia aceastanu am s-o mai ascult. şi nu o să mai gîndesc la *.cît de abstractămă simt.
ps: te-amiubit.mă mai ţii minte?
