Deşi este mic ca dimensiuni, continentul european a dat istoriei două civilizaţii, care se deosebesc enorm. Acestea sunt civilizaţia ortodoxă şi cea occidentală. Prima s-a constituit ca spaţiu în Estul Europei, şi cuprinde popoarele care şi-au asumat ortodoxia, dintre care enumerăm: românii, grecii, sîrbii, ruşii, georgienii, ect. Cea de-a doua, s-a constituit în Vestul Europei, cuprinzînd majoritatea popoarelor barbare nomade: francii, germanicii, vandalii, vizigoţii, longobarzii, etc.
Există o mare diferenţă între sistemele de valori ale acestor civilizaţii. Deşi, la început ele nu se deosebeau cu nimic, făcînd parte din aceeaşi civilizaţie ortodoxă, ruptura din anul 1054, rămasă în istorie ca Marea Schismă, pus bazele constituirii civilizaţiei vestice ca civilizaţie distinctă, care a început să se afirme contradictoriu faţă de cea estică. Posibil ca una din cauzele care a dus la Marea Schismă a fost şi preponderenţa în rîndurile popoarelor vestice a elementului barbar (mai puţin întîlnit în est), element care urmărea încă de pe atunci imperialismul şi dominaţia asupra Europei.
Putem considera că cea mai mare diferenţă între aceste două civilizaţii o constituie sistemele de valori antagoniste pe care se bazează. Civilizaţia ortodoxă are la bază păstrarea dreptei credinţe, cu orice preţ şi în orice împrejurimi. Se remarcă prin caracterul ei conservativ, închis chiar. Orice inovaţie sau încercare de modernizare este privită în ortodoxie cu suspiciune. Astfel, are loc conservarea valorilor autentice, iar acestea au căpăptat un caracter secular şi milenar. Continuitatea – acesta pare să fie cuvîntul care caracterizează cel mai bine civilizaţia ortodoxă. Putem observa că valorile de acum o mie de ani au rămas (teoretic vorbind) cam aceleaşi la popoarele ortodoxe, acest lucru datorîndu-se conservatismului ortodox. Acest fapt permite conservarea, şi afirmarea felului de a fi al ortodocşilor pe duarata a sute şi mii de ani.
De cealaltă parte, occidentalismul se remarcă prin relativism, şi în acest caz nu putem vorbi de un conservatism în cadrul sistemului de valori. Liberatea de gîndire excesivă şi dăunătoare, la care adaugă şi lipsa unui fundament spiritual care să dicteze unele norme morale a dus la afirmarea acestei civilizaţii într-un mod cu totul diferit de cea ortodoxă. Putem carateriza această civilizaţie ca una nihilistă. De fapt, încă de la începuturi, occidentalismul s-a remarcat printr-un nihilism continuu. Catolicismul a negat Ortodoxia. Protestantismul a negat catolicismul. Noile secte din ziua de azi, precum New Age, Sincretism, Tantra, sau altele, au negat protestantismul. La fel şi cu mişcările artistice sau literare: renaşterea a negat medivalul; clasicismul a negat renaşterea; romantismul a negat clasicismul; parnasianismul a negat romantismul, modernismul a negat naturalismul; iar postmodernismul neagă în general totul. Nici o diferenţă la nivel social-politic: liberalismul a negat modelul de orînduire medieval, comunismul a negat capitalismul; anarhismul a negat şi liberalismul şi comunismul… Un “tărăboi” total.
Prin urmare. Avem în faţă două sisteme de valori total diferite. Unul se bazează pe continuitate, conservarea valorilor, asceză, ortodoxie, iar altul se axează pe relativism, negarea valorilor, modernism, etc. Unul pune accent pe latura spirituală a vieţii, iar altul – preponderent pe cea materială. Ortodoxia are ca scop mîntuirea fiecăruia dintre noi, iar occidentalismul are ca scop îmbogăţirea materială cît mai rapidă şi necondiţionată. Occidentalismul a dus o continuă luptă de expansiune teritorială şi materială, provocînd cruciade, genociduri prin America, Africa, Europa şi Asia, pe cînd Ortodoxia s-a mulţumit doar cu apărarea de pericolul extern, şi refugierea în locuri care să-i asigure simpla existenţă. Ortodoxia, întreaga sa existenţă a “zidit Biserica lui Hristos cu pietre vii” şi a dat istoriei şiruri întregi de martiri şi mucenici, pe cînd occidentalismul încă din 1054 se ţine de negat. Ortodoxia, de-a lungul existenţei sale a construit ceva anume, pe cînd occidentalismul a tot dărîmat pentru a construi de la început. Prin asta, trebuie să recunoaştem întîietatea Ortodoxiei, şi măreţia sa faţă de materialismu steril al vestului.
Desigur că această stare de lucruri există doar la nivel teoretic. În realitate, deja de demult timp civilizaţia ortodoxă nu mai este ceea ce a fost. Sub loviturile nimicitoare ale aşa-ziselor valori occidentale de genul democraţie, libertăţi cetăţeneşti, drepturi egale, liberă alegere, etc.; putem spune că ne-am occidentalizat şi noi. Mergi prin oraşele şi satele noastre şi ai impresia că eşti pe stărzile Amsterdamului: alcoolici, drogaţi, activişti pentru drepturile minorităţilor sexuale, sectanţi, prostituate, tineri fără de identitate, peste tot muzică trance, trupuri dezgolite şi sub alimentate, politicianism… Doar în locuri ascunse prin codri, munţi sau pustie, mai sunt adevăraţi trăitori ai ortodoxiei, oameni care deţin dreptul moral de a se numi români, greci, ruşi sau sîrbi.
Acceasta este cauza sărăciei noastre fizice şi spirituale: îndepărtarea de valorile noastre civilizaţionale. Doar atunci cînd vom conştientiza această strare de fapt, atunci cînd ne vom da seama cine suntem cu adevărat, doar atunci cînd ne vom da seama că înainte de a fi europeni, suntem ortodocşi, doar atunci poate că se va pune problema unei mai bune existenţe pentru noi.
