Infrastructura “frateasca” din Basarabia

In momentul Unirii starea sistemului feroviar si rutier era intr-o stare precara datorita razboiului cat si a investitiilor insuficiente. Caile ferate construite in perioada Tarista aveau ecartament diferit si erau asistate de personal rusofon calificat conform altor regulamente. De asemnea marea majoritate a infrastructurii era orientata catre Rusia si avea mai mult importanta strategica decat economica. Toate aceste probleme au acutizat mult criza infrastructurii astfel incat s-au luat rapid masuri pentru reglementare.

O alta problema o reprezenta partea tehnica deoarece o buna parte a traverselor erau asezate pe nisip, fara fundament solid iar anexele necesare functionarii sistemului feroviar erau insuficiente si insalubre. Marea majoritate a podurilor erau de tip provizoriu.

Au fost luate masurile necesare si intr-un timp relativ scurt s-a dat in folosinta calea ferata Ungheni-Balti (85km). Au fost montate traverse de fag in locul celor de brad si podurile au fost refacute din beton armat. Alte lucrari au fost facute pe liniile: Ungheni – Chisinau – Tighina, Reni – Romanesti – Cetatea Alba, Reni – Romanesti – Prut. Linia ferata nou construita Revaca – Cainari a scurtat drumul dintre Chisinau si Sudul provinciei cu 61km.

In urma tuturor imbunatatirilor facute drumul intre Chisinau si Galati a scazut de la 19 ore in 1919 la 11 ore in 1925 si apoi la 8 ore in 1939. Materialul rulant a crescut considerabil de la 29 locomotive in 1919 la 130 intr-un singur an iar intre Chisinau si Ungheni trenurile zilnice au crescut de la un tren pe zi la 10 pe zi in 1940. In timpul verii exista un tren special ce lega Bugaz de Cernauti. Revizia se facea in 15 statii iar la Tighina exista un atelier principal de reparatii. Spre sfarsitul anilor ‘30 Romania a incetat sa mai importe locomotive si vagoane, toate fiind comandate direct din productia interna de la Fabrica Malaxa (locomotivele Malaxa).

In 1940 existau in reteaua CFR din Basarabia 1218km cale ferata, 97 de gari functionale, erau in folosinta proprie 3000km fire telegrafice si 3000km fire telefonice.

 Sistemul rutier a suferit mult si lucrarile de intretinere erau aproape inexistente, majoritatea podurilor devenisera impracticabile. Deplasarea depindea foarte mult de starea vremii. La sfarsitul anului 1918 sosele continui, propriu-zise, erau in lungime de 150km. In urma investitiilor in 1938 lungimea acestora a crescut la 754km. Intre 1919-1921 s-a construit Chisinau – Husi (prin Hancesti-Prut) cu o lungime de 84km. De asemenea s-a urmarit legarea garilor cu sosele asfaltate. Dupa 1925 a inceput un program mai amplu de infrastructura. Astfel Basarabia a fost legata de Moldova prin 7 poduri definitive (5 metalice si 2 din beton armat) si 6 provizorii de lemn. S-au luat in considere atat drumurile nationale cat si cele judetene sau comunale. Pe drumurile nationale au fost construite 1200 de poduri (lemn, mixte sau zidarie), 800 pe cele judetene (lemn majoritatea si zidarie) si 1000 pentru drumurile comunale (majoritatea lemn). In toata Basarabia au fost construite pana in 1940 – 4105 poduri cu o lungime totala de 17,989 m. In 1919 erau 600 de poduri cu o lungime de 4261. Existau in 1940 77.000km drumuri nationale.

Primul aeroport a fost construit in 1921 la Chisinau si a fost urmat in 1935 de cele de la Cetatea Alba si Ismail.  Intre anii 1935 si 1939 au sosit la Cetatea Alba 1318 calatori si au plecat 1473.

In 1931 Societatea de Telefoane din Romania si-a inceput activitatea in Basarabia construind linia directa Chisinau – Bucuresti iar in 1938 a fost infintata centrala telefonica si statia radio-emisie (a costat 60 milioane lei) Chisinau. Postul de radio era doar unul din cele patru existente in Romania si folosea piese de la Societatea Romana de Radiodifuziune si piese noi de la Societatea Marconi. In 1938 existau 13000 abonati radio.

In Chisinau toate strazile principale au fost pavate si au fost acoperite definitiv mlastinile de-alungul raului Bac pentru a combate malaria. In 1927 în Grădina Publică se dezveleste statuia lui Stefan cel Mare si Sfant. In transportul local s-au facut de asemenea investitii, Chisinau detinand in 1939 14km de linii de tramvai, 35 vagoane motor si 15 remorci.