Umbrita de soapta unui cuvant, Vazuta-i tristete si ochi sfant, Cazuta-i pe unde, trecute pe pamant.
Un glas se aude pe note vibrand, In lunca pustie dusa de-un cant, In lumea ei e luna pe cer, De-ar fi ca toate sa fie la fel.
Pasi grabiti pe cararuie Cine-ar fi asta statuie??? E EL sau EA, nu mai conteaza, Caci umbra si glasul inca vibreaza.
Vise sterse si prafuite, De praful iertarii si-a noptilor fripte, Un unghi ce-ti apartine, Intr-o lume unde nimic nu mai revine.
Ce cauti tu, umbra, pe sesuri visand? Grabeste-te-n vis, acolo vazand Viata pe acest pamant…
