Ştiu că săptămânile care vin sunt oribile. Pentru că tot anul ăsta am amânat fişti până ele au dispărut total. Şi acum am dat toate examenele, am luat licenţa, închei contract, nu mai am deadlinuri, decât deadlinul propriu până mâine, dar fiştile pe care le amânam nu mai sunt. Efectiv. Foarte posibil că o bună perioadă de timp amânam lucruri care deja nu existau de o vreme. Ştie cineva senzaţia? Nuştiucum, autosuficienţa există doar combinată cu ceva: deadlinuri, stuff to do, agendă, urgenţe, chestii. Când ele (toate) dispar, autosuficienţa se transformă simplu în singurătate. Punctul forte se transformă brusc în punctul cel mai slab.
Până să înceapă iar (alte toate), trebuie mai întâi să treacă săptâmânile oribile care vin. Săptămâni în care, în discuţii relativ distante, vor apărea subiecte oribile. Ca cel de azi. Despre un tip de 30 de ani care a fost singur 8 ani. No one night stand the whole time. Fără socializare relevantă. Nimic. 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, şi la 30 a întâlnit o tipă care acum depune eforturi mari. Sau despre nişte tipi care 8 ani au fost împreună. Şi acum depun eforturi mari.
Măi, sunaţi, hai să bem pivă, să vorbim despre lucruri frumoase ori să stăm prin iarbă undeva. Hai să nu vorbim despre noi sau despre alţii, da cista să fim; oleacă.
.
