Cititi articolul 57 – al rusinii nationale din Codul de executare al R.Moldova.

Articolul 571. Interdicţia de a părăsi ţara
(1) Interdicţia de a părăsi ţara în termen de cel mult 3 luni se aplică doar după luarea măsurilor de asigurare necesare pentru executarea documentului executoriu cu obligaţia executorului judecătoresc de a efectua periodic, o dată la 30 de zile, un control privind necesitatea menţinerii acestei interdicţii.
(2) Dacă este necesară menţinerea interdicţiei pe un termen mai mare, în urma unui demers motivat al executorului judecătoresc, aceasta poate fi aplicată în mod repetat, însă nu mai mult de 3 ori în cadrul aceleiaşi proceduri de executare.
(3) În cazul încetării procedurii de executare sau al restituirii documentului executoriu, precum şi în cazul în care dispare necesitatea aplicării interdicţiei de a părăsi ţara, aceasta se revocă de către instanţa de judecată, la cererea executorului judecătoresc sau a părţilor.
[Art.571 introdus prin LP43-XVI din 06.03.08, MO69-71/04.04.08 art.230]

Parlamentul comunist in 2008 a adoptat unele modificari la Codul de executare al R.Moldova prin care a fost aprobat rusinosul articol 571. Folosindu-se de acest drept unii executori judiciari il aplica, asa cum este si cazul comunicatului de presa al SA Termocom din 9 iunie curent, prin care este informata opinia publica ca la peste 400 de cetateni a RM nu li se elibereaza pasapoarte pe motiv ca au admis acumularea datoriei pentru consumul de energie termica.

Procuratura Generala trebuie sa se autosesizeze in acest caz si sa pedepseasca persoanele care au admis incalcari ale drepturilor omului. Iar Parlamentul RM trebuie de urgenta sa anuleze acest articol rusinos care incalca atit Constitutia RM cit si CEDO. Cetatenii RM si asa sunt loviti de saracie locuind in cea mai saraca tara din Europa. Sa eliminam macar prostia guvernantilor care in toate regimurile s-au imbogatit  si ar trebui sa aiba macar putina rusine fata de saracii acestei tari si sa nu le prefaca viata in puscarie.

Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, recunoscând anumite drepturi şi libertăţi, altele decât cele care figurează deja în Convenţie şi în primul Protocol adiţional la Convenţie

Strasbourg, 16.IX.1963

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,

Hotărâte să ia măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a drepturilor şi libertăţilor, altele decât cele care sunt deja înscrise în Titlul I al Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare “Convenţia”) şi în articolele 1-3 din primul Protocol adiţional la Convenţie, semnat la Paris la 20 martie 1952,

Au convenit asupra celor ce urmează :

Articolul 1

Interzicerea privării de libertate pentru datorii

Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală.

Articolul 2

Libertatea de circulaţie

1. Oricine se găseşte în mod legal pe teritoriul unui Stat are dreptul să circule în mod liber şi să-şi aleagă în mod liber reşedinţa sa.

2. Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa.

3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

 


Îndosariat la:Uncategorized