Continui articolele despre moldovenii celebri (evreii moldoveni celebri).
Arcadie Hofman – celebru fotbalist moldojidan.
În Alma-Ata s-a instalat o placă comemorativă unui chişinăuian. Bine spus, că-i chişinăuian. Evreii sunt de orice naţiune vreţi, măcar şi japonezi.
Ce-l face remarcabil pe hofman?
El a început să joace fotbal pentru echipa Maccabi Chişinău, cel mai vechi club înregistrat oficial în perioada antebelică, după 1918, notează statisticienii moldoveni cei mai competenţi.
E nevoie să fii „statistician moldovean cel mai competent” dar fără nume ca să-ţi dai cu părerea că hofman a jucat pentru echipa Maccabi Chişinău. O minută, echipa Maccabi? Ăsta nu-i cuvînt moldovean. Ah, da, e chişinăuean, ca şi hofman. Ce o mai fi însemnînd acest cuvînt?
The word Maccabi (Hebrew: מכבי) used to refer to one of the Maccabees, whose story has become synonymous with courage, success and victory. Nowadays, several Israeli and Jewish organizations carry this name:
- The Maccabi sports association Maccabi Tel Aviv, Israeli/European basketball dynasty, part of the sports association.
- Maccabi Sherutei Briut, an Israeli HMO
- Maccabee brand of beer, produced by Tempo Beer Industries Ltd.
- Maccabim-Re’ut, a former local council in central Israel
Maccabi e un cuvînt evreiesc, şi e bine de reţinut că cel mai vechi club înregistrat oficial în perioada antebelică, după spusele statisticienilor moldoveni cei mai competenţi, a fost un club evreiesc.
Un site de fotbal moldovean e mai pragmatic, şi spune direct că hofman e evreu, un evreu deştept.
Numai că acest sait e mai modest în privinţa surselor, ei nu ştiu că aceste surse sunt statisticienii moldoveni cei mai competenţi.
Apoi hofman a jucat în echipe precum Maccabi Bucureşti. Staţi o minută – şi în bucureşti era echipa Maccabi? Parcă e un cuvânt chişinăuian! Pun pariu că şi în România e cel mai vechi club antebelic, conform statisticienilor români cei mai competenţi.
Apoi, a venit războiul, iar hofman, ca restul evreilor, în loc să pună mîna pe arme, se evacuează la Harkov (Ucraina), apoi la Alma-Ata.
Merită să ne reţinem aici, ca să înţelegeţi cîteva lucruri. În primul rînd, puteţi înţelege că evreii nu au luptat în al doilea război mondial, ci se evacuau permanent, dintr-un loc în altul. Aşa cum principalele dovezi ale genocidului evreilor sunt datele statistice (ale celor mai competenţi statisticieni), de dinainte şi după război (înainte trăiau 2 milioane de evrei – după – doar cîteva zeci de mii – respectiv, două milioane de victime ale holocaustului), e uşor de dat seama că hofman se numără printre victimele fascismului românesc (printre cele 300 mii de victime genocidate de români).
Al doilea aspect este atitudinea evreilor faţă de băştinaşi. Evreii niciodată nu se consideră cetăţeni responsabili ai ţărilor în care se nasc. Evreii nici măcar în armată nu slujesc. Ştiţi care-i secretul? La voenkomat (comisariat), dacă vă amintiţi, printre specialiştii care examinează recruţii se află şi un urolog, care te pune să-ţi dai chiloţii jos. Acest urolog verifică de fapt dacă ai sau nu circumcizie. Şi dacă eşti circumcis, te declară neapt. De aceea, evreii nu luptă niciodată pentru apărarea cetăţenilor vreounei ţări. Dacă vine războiul, ei ori trec de partea atacanţilor, cum a fost atunci cînd trupele sovietice au intrat în Basarabia – evreii erau cei care îi împuşcau în spate pe românii care se retrăgeau, vezi jurnalul lui Carol al II, din cartea lui Ion Coja – „holocaust în România?” http://www.esnips.com/doc/aec6d77d-8618-40fc-b911-03f9a95adec0/Ion-Coja—Holocaust-in-Romania , ori fug, cum a făcut şi acest hofman. Primul scenariu – dacă ocupanţii sunt evrei. Al doilea scenariu – dacă ocupanţii sunt oameni.
Asta în parte explică de ce evreii sunt „mai deştepţi”. Pentru că în vreme ce moldovenii, ruşii, românii, germanii îşi vărsau maţele pe tancuri în război, evreii stăteau liniştiţi şi-şi vedeau de nevoile lor. Moldovenii trebuie să muncească pentru a trăi ziua de mîine, evreii se declară discriminaţi, şi în această bază primesc ajutoare de la jointuri şi alte organizaţii. Ei au timp să-şi educe copiii, pentru că nu vin obosiţi acasă. Ei au prioritate atunci cînd intră în universităţi, şi ei, prin rude şi relaţii, obţin locuri de muncă pentru intelectuali.
