... jurnalul… e lumea in care m-am regasit intotdeauna. De cand ma tin minte eram pasionata sa scriu cat mai mult. Si acum imi aduc aminte cum scriam pe fiecare foita cate ceva.
Scriam poezii nu prea voluminoase dar fiecare din ele aveau spiritul bunatatii. Etapele care trebuiau trecute erau diferite.
Copil... un anotimp plin de flori si zambete. Aici totul era cuprins de farmecul si magia povestilor. Un anotimp care si acum trieste in sufletul meu. Eram fericita… Adolescenta... vise si asteptari desarte, dragoste, dezamagire. Un anotimp al ploilor reci, frunze batute de vantul durerii, inimi pierdute in tacere. Matura… anotimpul primaverii. Dragoste sincera, curata si vise implinite.
Perioadele vietii pot fi diferite. Poti dispune doar de fericire sau mai putin. Stiu doar ca bunatatea sufleteasca poate sa te face mult mai fericit decat orice.
As dori ca fiecare din noi sa devenim mai buni. Azi am vazut un copilas in strada, era singur, dormea jos pe piatra. Vedeam oameni care treceau pe langa el fara ca sa-l ajute cu ceva. Si asta se intampla de multe ori. De fiecare data multi din noi sunt indiferenti.
Ce as putea sa fac eu doar cu un cuvant?
Timpul trece, secundele ne controleaza existenta, murim, ne nastem… si partea intunecata incearca sa acopere sufletele.
